Miza summitului de la Nicosia
În timp ce liderii Uniunii Europene se reunesc în Cipru, președintele țării, Nikos Christodoulides, i-a îndemnat să abordeze o lacună de lungă durată din arhitectura de securitate a blocului – modul în care UE reacționează în cazul în care unul dintre statele sale membre este atacat. Înaintea summitului informal de joi de la Nicosia, Christodoulides a făcut apel la colegii săi lideri ai UE să elaboreze un „ghid” clar pentru a răspunde unui scenariu în care un stat membru ar fi atacat. Potrivit oficialilor ciprioți, luna trecută, o dronă Shahed a lovit o bază aeriană britanică de pe coasta de sud a insulei, lansată din Liban, ceea ce subliniază proximitatea insulei față de o regiune din ce în ce mai instabilă. În centrul discuției se află articolul 42.7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, clauza de apărare reciprocă a blocului. Acesta obligă toate cele 27 de state membre să ofere „ajutor și asistență prin toate mijloacele aflate la dispoziția lor” dacă unul dintre ele este victima unei agresiuni armate. Articolul 42.7 a fost invocat până în prezent o singură dată – de către Franța, în urma atentatelor de la Paris din 2015. Totuși, acest lucru s-a întâmplat în contextul unui atac terorist, nu al unui atac militar convențional între state. În ceea ce privește aplicarea integrală a articolului, Christodoulides a declarat: „Avem articolul 42.7 și nu știm ce se va întâmpla dacă un stat membru va invoca acest articol.” Obiectivul actual, a adăugat el, este „elaborarea unui plan operațional” care să stabilească modul în care o astfel de asistență ar funcționa în practică. Ca răspuns la atacul cu drone din luna trecută asupra Ciprului, mai multe țări din UE – printre care Franța, Spania, Grecia, Țările de Jos și Portugalia – au trimis unități navale echipate cu sisteme anti-drone. Însă, deși reacția a fost rapidă, aceasta a fost mai degrabă improvizată decât ghidată de un cadru convenit la nivelul UE. Această experiență a dat naștere la solicitări pentru o abordare mai structurată. O dilemă centrală este modul în care articolul 42.7 ar interacționa cu clauza de apărare colectivă a NATO, articolul 5. Având în vedere că multe țări din UE sunt și membre ale NATO, suprapunerea obligațiilor ar putea crea confuzie în cazul unei crize. Christodoulides a ridicat problema mecanismului care ar avea prioritate și a modului în care ar fi împărțite responsabilitățile, transmite RFI. Este pusă sub semnul întrebării și amploarea oricărei reacții – dacă asistența ar fi coordonată colectiv la nivelul UE, urmând modelul NATO, sau ar reveni în primul rând statelor vecine.
Astfel, președintele Ciprului, Nikos Christodoulides, a declarat că liderii UE au convenit, în cadrul summitului desfășurat joi seara în țara sa, că a sosit momentul să se concretizeze pactul prevăzut la articolul 42.7 din tratatul fundamental al Uniunii. „Am convenit aseară că Executivul european va pregăti un plan privind modul în care vom reacționa în cazul în care un stat membru invocă articolul 42.7. Există o serie de întrebări la care trebuie să găsim un răspuns”, a spus Christodoulides. Spre deosebire de pactul de apărare colectivă prevăzut la articolul 5 din Tratatul NATO, considerat piatra de temelie a securității europene, clauza de asistență reciprocă a UE nu este susținută de planuri operaționale detaliate sau de structuri militare. Această clauză a fost activată doar o singură dată, de către Franța, după atacurile jihadiste comise la Paris în 2015, care au soldat cu 130 de morți, atunci când statele membre au intervenit cu contribuții la misiunile UE și internaționale, ceea ce a permis Franței să-și redesfășoare trupele. Ciprul este deosebit de interesat să consolideze prevederile articolului 42.7, după ce, luna trecută, în timpul războiului SUA-Israel cu Iranul, o dronă a lovit o bază aeriană britanică de pe insulă. Țara, care deține în prezent președinția rotativă a Consiliului UE, nu este membră a NATO. Unele țări din UE sunt însă preocupate să evite orice acțiune care ar putea sugera că se îndepărtează de NATO și de pactul de apărare reciprocă prevăzut la articolul 5. „Pentru mine este absolut esențial ca articolul 5 să fie piatra de temelie a apărării și securității noastre colective și să rămână așa”, a declarat joi jurnaliștilor președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda. Articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că „în cazul în care un stat membru este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre au obligația de a-i acorda ajutor și asistență prin toate mijloacele de care dispun”. „Să presupunem că Franța invocă articolul 42.7. Care țări vor fi primele care vor răspunde la solicitarea guvernului francez și care sunt nevoile guvernului sau ale țării care invocă articolul 42.7? Toate aceste aspecte vor fi incluse într-un plan de acțiune”, a declarat Christodoulides. Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a informat liderii cu privire la lucrările în curs de desfășurare pentru a detalia articolul 42.7 în cadrul summitului, a declarat un oficial al UE. „NATO rămâne piatra de temelie a apărării colective”, a declarat oficialul, care a vorbit sub condiția anonimatului.
„Însă UE dispune de instrumente complementare NATO – precum sancțiunile, asistența financiară și ajutorul umanitar – care ar putea fi utilizate într-o situație prevăzută de articolul 42.7.”