Primele treceri după conflict
Datele de monitorizare maritimă în Strâmtoarea Ormuz, publicate vineri, arată că doar câteva nave au reușit să traverseze zona, în condițiile în care Iranul a blocat, practic, accesul de la începutul războiului, potrivit Euractiv.
O navă franceză și una japoneză, în radarul Marine Traffic, au realizat traversarea strâmtoarei joi. Potrivit datelor furnizate de MarineTraffic, nava Kribi, sub pavilion maltez și deținută de grupul francez CMA CGM, a părăsit Golful joi după-amiază și se afla vineri dimineață în largul orașului Muscat. Sistemul său de identificare transmitea mesajul „proprietar Franța”.
Traversarea a fost realizată pe o rută aprobată de Iran, cunoscută în industrie drept „Cabina de taxare de la Teheran”, termen popularizat de publicația de specialitate Lloyd’s List. Această rută sudică reprezintă o soluție de compromis în contextul tensiunilor actuale.
În aceeași zi, trei petroliere — inclusiv unul deținut în comun de compania japoneză Mitsui OSK Lines — au traversat strâmtoarea folosind o rută alternativă, sudică. Navele au navigat aproape de coasta peninsulei Musandam, o premieră după aproape trei săptămâni de blocaj. Toate au transmis pe transpondere mesajul „NAVĂ SUB PROTECȚIA OMAN”, ceea ce sugerează o posibilă strategie de evitare a atacurilor.
Petrolierul Sohar LNG, gol în momentul traversării, devine astfel prima navă japoneză care părăsește Golful de la începutul conflictului. Aceste mișcări evidențiază schimbările dramatice în traficul maritim din zonă.
Datele companiei Kpler arată că, de la 1 martie, doar 221 de nave de marfă au traversat strâmtoarea — unele de mai multe ori. Comparativ, în perioade de pace, aproximativ 120 de nave tranzitează zilnic această rută. Dintre navele recente, 60% aveau legătură cu Iranul (origine sau destinație), dar și cu alte țări implicate, precum Emiratele Arabe Unite, China, India, Arabia Saudită, Oman, Brazilia și Irak.
În ceea ce privește petrolul, din cele 118 traversări ale navelor de marfă, 37 transportau țiței, iar dintre acestea, 30 fie erau iraniene, fie erau sub pavilion iranian. Majoritatea acestor nave nu și-au declarat destinația, însă cele care au făcut-o au indicat aproape exclusiv China.
În primele zile ale conflictului, numeroase nave au recurs la metode neobișnuite pentru a evita atacurile. Unele au transmis mesaje precum „echipaj chinez” sau „proprietar chinez”, în timp ce altele și-au modificat rutele spre zone considerate mai sigure sau au utilizat canalele aprobate de Iran. Aceste strategii reflectă riscurile ridicate din zonă, unde Iranul atacă selectiv nave și infrastructuri energetice, ca răspuns la acțiuni militare americane și israeliene.
Înainte de conflict, peste 20% din petrolul și gazul natural lichefiat (GNL) la nivel mondial tranzita Strâmtoarea Ormuz. Astăzi, această arteră vitală funcționează la capacitate minimă, cu implicații majore pentru piețele globale de energie și pentru economiile dependente de importuri.
Situația rămâne extrem de volatilă, iar reluarea traficului normal depinde de evoluțiile militare și de eventuale negocieri care să permită redeschiderea completă a uneia dintre cele mai importante rute maritime din lume.