Misterele oceanului dezvăluite
Cântecul unei balene cu cocoașă, înregistrat în martie 1949 în Bermuda, ar putea oferi noi perspective asupra comunicării acestor animale marine, conform cercetătorilor. Peter Tyack, bioacustician marin și cercetător emerit la Woods Hole, a declarat că, la sfârșitul anilor 1940, oceanul era semnificativ mai liniștit decât în prezent, ceea ce influența peisajul sonor al acestuia. „Înregistrările recuperate ne permit nu doar să urmărim sunetele balenelor, ci și să înțelegem cum era mediul acvatic în acea perioadă”, a afirmat Tyack.
O altă dimensiune importantă a acestei înregistrări constă în impactul zgomotului din mediul înconjurător asupra comunicării balenelor. Tyack a subliniat că balenele își pot adapta comportamentul de chemare în funcție de sunetele produse de om, cum ar fi zgomotul crescut al navelor. Aceste observații sunt esențiale pentru înțelegerea modului în care balenele interacționează în prezent, într-un ocean tot mai aglomerat.
Înregistrarea este cu aproape 20 de ani mai veche decât descoperirea cântecului balenelor de către Roger Payne, un om de știință renumit în domeniul bioacusticii. Ashley Jester, directorul serviciilor de date de cercetare și bibliotecă la Woods Hole, a explicat că sunetul a fost captat în timpul unor experimente acustice desfășurate pe o navă de cercetare, în colaborare cu Biroul de Cercetare Navală al SUA.
Cercetătorii au făcut descoperirea cântelui în timp ce digitalizau vechi înregistrări audio, găsind sunetul pe un disc bine conservat realizat cu un Gray Audograph. Deși tehnologia utilizată atunci ar părea rudimentară acum, la vremea respectivă era considerată de vârf. Importanța acestui disc din plastic este dată de faptul că majoritatea înregistrărilor din acea perioadă au fost efectuate pe bandă magnetică, care s-a deteriorat în timp.
Capacitatea balenelor de a produce sunete este crucială pentru supraviețuirea lor, fiind esențială pentru socializare și comunicare. Conform oamenilor de știință de la NOAA, sunetele emise de balene se prezintă sub formă de clicuri, fluierături și chemări. Aceste sunete le permit balenelor să găsească hrană, să se orienteze și să interacționeze cu mediul lor.
Balenele cu cocoașă, care pot cântări peste 24.947 de kilograme, sunt cele mai recunoscute cântărețe ale oceanului, având capacitatea de a emite vocalizări complexe care pot fi eterice sau melancolice. Hansen Johnson, cercetător științific la Anderson Cabot Center for Ocean Life, a afirmat că descoperirea acestui cântec pierdut dintr-un ocean mai liniștit ar putea deschide noi căi de cercetare pentru a înțelege sunetele pe care le emit balenele în zilele noastre.
Astfel, această înregistrare nu numai că oferă o fereastră în trecutul oceanului, dar și un instrument valoros pentru studiile viitoare asupra comunicării balenelor.
Într-o lume în continuă schimbare, cunoașterea acestor sunete ne poate ajuta să protejăm aceste creaturi majore și habitatul lor natural.