Cronologia unei execuții strategice
Moartea liderului suprem al Iranului, Ayatollahul Ali Khamenei, alături de liderii Hamas și Hezbollah, nu a fost un accident, ci rezultatul unei decizii strategice luate imediat după atacurile din 7 octombrie 2023. Publicația USA TODAY a aflat că Israelul a decis atunci eliminarea oricărei persoane implicate în planificarea sau asistarea asaltului devastator asupra statului evreu.
Deși intenția de a-l elimina pe Khamenei a apărut în 2023, planificarea specifică pentru ceea ce Israelul numește Operațiunea „Roaring Lion” (Leul Răcnind), iar Statele Unite „Epic Fury” (Furie Epică), a început abia după războiul de 12 zile dintre Israel și Iran din iunie 2025. În noiembrie 2025, premierul Benjamin Netanyahu a dat ordinul oficial pentru începerea operațiunii.
Pe 28 februarie 2026, campania de bombardamente americano-israeliene a început la ora 06:00 dimineața. Pregătirile pentru asasinat au implicat o supraveghere tehnologică fără precedent. Potrivit Financial Times, serviciile de informații israeliene au spart camerele de trafic din Teheran pentru a monitoriza „tiparul de viață” al lui Khamenei. Această monitorizare a inclus detalii despre personalul de securitate, rutele de deplasare, orele de activitate și identitatea persoanelor care îl însoțeau pe liderul suprem.
În ultimii ani, Israelul a demonstrat o capacitate letală diversificată, folosind de la scrisori-bombă și pagere explozive, până la mitraliere asistate de Inteligență Artificială montate pe camioane. Atacul din 28 februarie a vizat „decapitarea” regimului de la Teheran. Alături de Khamenei, operațiunea a dus la moartea unor figuri cheie: Mohammad Pakpour – Comandantul șef al Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), Aziz Nasirzadeh – Ministrul iranian al Apărării, și Mohammad Shirazi – Ministrul adjunct al serviciilor de informații.
Pentru Israel, Khamenei a fost considerat arhitectul principal sau cel mai înalt susținător al atacului Hamas din 7 octombrie, deși Teheranul a negat oficial implicarea directă. Netanyahu a descris în repetate rânduri regimul de la Teheran ca fiind o „amenințare existențială”, amintind de decenii de retorică iraniană privind distrugerea statului Israel. Misiunea comună SUA-Israel a avut trei obiective majore: eliminarea membrilor cheie ai conducerii iraniene, distrugerea capacităților de rachete balistice și blocarea severă a progresului programului nuclear iranian.
Această operațiune se înscrie în istoricul lung al Israelului de a-și vâna inamicii oriunde în lume, de la capturarea nazistului Adolf Eichmann în 1960, până la represaliile după masacrul sportivilor de la Olimpiada din München din 1972.