Provocări interne și externe
China a anunțat joi, 5 martie 2026, o țintă de creștere economică pentru 2026 de 4,5-5%, cea mai scăzută din 1991, în contextul unei cereri interne reduse. Potrivit CNN, această proiecție moderată vine după trei ani în care s-a urmărit o creștere de „în jur de 5%” între 2023 și 2025, nivel atins chiar și în fața unor provocări economice, incluzând măsurile tarifare impuse de Donald Trump. „Această țintă reflectă o ajustare necesară în fața unei traiectorii de creștere mai plate”, a declarat un oficial din ministerul chinez al Economiei.
Economia Chinei se confruntă cu o serie de dificultăți, inclusiv o criză a sectorului imobiliar, scăderea consumului și riscuri deflaționiste. De asemenea, sectorul investițiilor a avut de suferit, ceea ce a dus la o stagnare economică. Conform datelor publicate de Banca Chineză, în 2025, PIB-ul a crescut cu doar 5% în comparație cu anii anteriori, ceea ce sugerează o încetinire a creșterii. În plus, analiștii estimează că inflația a atins niveluri minime, ceea ce a determinat guvernul să mențină un obiectiv de inflație de 2% pentru anul 2026.
Detaliile despre aceasta țintă de creștere au fost prezentate într-un raport oficial în cadrul deschiderii Congresului Național al Poporului, adunarea anuală a legislativului chinez. Aproape 2.900 de delegați vor aproba următorul „Plan cincinal”, un document crucial pentru strategia de dezvoltare economică a Chinei. Acest plan ar trebui să redefinească prioritățile economice ale țării, într-un moment în care Beijingul caută să consolideze poziția sa ca superputere tehnologică globală, în ciuda provocărilor externe semnificative, inclusiv tensiunile comerciale cu Statele Unite.
Schimbările recente în politica economică a Chinei sunt văzute ca o reacție la criza imobiliară și la scăderea încrederii consumatorilor. Conform unui raport al Institutului Național de Statistică din China, vânzările de locuințe au scăzut cu 20% în 2025, accentuând dificultățile economice. Experții sugerează că ținta mai mică oferă Guvernului chinez „mai mult spațiu de gestionare a economiei”, fără a fi obligat să lanseze stimulente financiare foarte mari. Jason Bedford, analist la Institutul Asiatic de Est, a menționat că o țintă mai flexibilă poate ajuta economia să se ajusteze mai ușor la condițiile de piață.
Cu toate acestea, criticii avertizează că o astfel de abordare ar putea subestima impactul crizei imobiliare asupra economiei. De exemplu, economistul român Mihai Ionescu de la Universitatea din București a declarat că „una dintre principalele provocări pentru China va fi să stimuleze consumul intern, care a fost slab în ultimii ani”. Această observație subliniază nevoia de reforme structurale în economia chineză, care să reducă dependența de exporturi și să promoveze dezvoltarea economică sustenabilă pe termen lung.
Pe lângă obiectivele de creștere, raportul prezentat de premierul Li Qiang va include și alte priorități economice, cum ar fi menținerea unui deficit bugetar de 4% din PIB. Aceasta ar putea însemna o continuare a cheltuielilor publice pentru a sprijini cererea internă, dar și o atenție sporită asupra stabilității macroeconomice. În același timp, guvernul își propune să creeze anul acesta peste 12 milioane de locuri de muncă noi, un indicator esențial pentru stabilitatea economică și socială.
În concluzie, stabilirea celei mai mici ținte de creștere economică din ultimele decenii indică o schimbare semnificativă în strategia economică a Chinei, în fața provocărilor interne și externe. Aceasta va necesita o abordare inovatoare și sustenabilă pentru a menține stabilitatea economică și a răspunde așteptărilor populației.
Pe viitor, este esențial ca autoritățile să continue să monitorizeze evoluțiile economice și să ajusteze politicile în funcție de contextul global și intern, mai ales înainte de întâlnirea planificată dintre Xi Jinping și Donald Trump, care ar putea influența relațiile comerciale dintre cele două țări.