Atac aerian coordonat Israel-SUA
Clădirea Adunării Experților din orașul iranian Qom a fost distrusă în urma unui atac aerian coordonat de Israel și Statele Unite, conform agențiilor de știri iraniene. Acest incident a avut loc în data de 3 martie 2026, în contextul unei escaladări a tensiunilor geopolitice în regiune. "Criminalii americano-sioniști au atacat clădirea Adunării Experților din Qom", a declarat agenția de știri Tasnim, semnalând o reacție vehementă din partea oficialităților iraniene. De asemenea, presa locală a prezentat imagini cu clădirea grav avariată, confirmând impactul devastator al atacului.
Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost raportat ca fiind ucis în atacurile din prima zi a războiului din Iran, provocând un șoc profund în rândul populației și al conducerii politice. Adunarea Experților, care are 88 de membri, este responsabilă de alegerea liderului suprem al țării, iar atacul asupra acestei instituții a generat preocupări majore privind stabilitatea regimului iranian. Potrivit unui oficial israelian din domeniul apărării, Forțele Aeriene Israeliene au atacat o clădire din Qom unde se adunaseră clerici de rang înalt pentru a discuta despre succesiunea liderului suprem.
Conform constituției Iranului, liderul suprem este ales de Adunarea Experților, care este compusă din clerici aleși de public la fiecare opt ani. Candidații pentru această poziție sunt verificați de Consiliul Gardienilor, o instituție care controlează strict cine are dreptul să candideze. Procesul de selecție a unui nou lider suprem a fost declanșat de moartea lui Khamenei și se află acum în centrul atenției internaționale.
Un consiliu de conducere provizoriu a fost format pentru a prelua atribuțiile liderului suprem până la alegerea unui succesor oficial. Acesta este compus din președintele Masoud Pezeshkian, șeful sistemului judiciar Gholam-Hossein Mohseni-Ejei și clericul Alireza Arafi. Deși acest consiliu are o autoritate strict tranzitorie, el joacă un rol esențial în menținerea stabilității în timpul acestei perioade de incertitudine.
Printre potențialii succesorii ai lui Khamenei se numără Mohseni-Ejei, Arafi și Hassan Khomeini. Mohseni-Ejei, președintele Curții Supreme a Iranului, are o experiență vastă în sistemul judiciar, iar Khomeini este nepotul fondatorului Republicii Islamice, ceea ce îi conferă o legitimitate istorică în ochii susținătorilor. Arafi, un cleric influent, a avut un impact semnificativ asupra educației teologice și selectării candidaților politici, consolidându-și astfel poziția în structura puterii clericale.
Conform articolului 111 din constituția Iranului, decesul liderului suprem declanșează formarea imediată a unui consiliu de conducere temporar. Deși constituția nu stabilește un termen limită strict pentru alegerea unui nou lider, Adunarea Experților trebuie să acționeze "în cel mai scurt timp posibil". Cu toate acestea, analiștii avertizează că procesul de succesiune ar putea fi complicat de negocieri intense și incertitudini geopolitice.
Amin Saikal, profesor emerit la Universitatea din Australia de Vest, a subliniat că, deși Mohseni-Ejei ar putea fi considerat favorit, Adunarea Experților ar putea opta pentru un alt membru sau chiar pentru o persoană din afara sa. "Va exista o mare înțelegere de negociere", a afirmat el, adăugând că un succesor mai moderat ar putea dori să caute reforme care să îmbunătățească relațiile externe ale Iranului, în timp ce un lider mai intransigent ar putea continua politica lui Khamenei.
Într-o notă separată, Michael McFaul, fost ambasador al SUA în Rusia, a remarcat că atacurile aeriene rareori duc la răsturnarea unui regim, punând sub semnul întrebării eficiența acestor atacuri asupra regimului iranian. În concluzie, evenimentele recente subliniază fragilitatea situației politice din Iran și nevoia de a urmări îndeaproape procesul de succesiune al liderului suprem, care ar putea avea ramificații semnificative atât pentru țară, cât și pentru regiune.
Pe măsură ce Adunarea Experților se pregătește să își exercite puterea constituțională, rămâne de văzut cum va evolua această situație și care vor fi implicațiile pe termen lung pentru stabilitatea regimului iranian și pentru relațiile internaționale ale țării.