Traficul prin Strâmtoarea Ormuz scade cu 70% după atacuri

Traficul naval comercial prin Strâmtoarea Ormuz, o cale navigabilă îngustă de la granița de sud a Iranului care leagă Golful Persic de Golful Oman, a suferit o scădere dramatică de 70% după atacurile Statelor Unite și Israelului asupra Iranului. Potrivit datelor analizate de The New York Times și MarineTraffic, majoritatea navelor din zonă au fost deviate sau au început să rămână ancorate în Golful Oman. „Arabia Saudită, Irakul, Emiratele Arabe Unite și Qatarul sunt cele mai expuse”, a declarat Dimitris Ampatzidis, analist senior de risc și conformitate la Kpler. Această situație subliniază vulnerabilitatea regiunii în fața instabilității geopolitice.

Armata iraniană a avertizat navele să evite strâmtoarea, menționând că trecerea prin aceasta este „în prezent nesigură”. Totuși, un oficial american a declarat că nu există dovezi că Iranul ar intenta o blocadă militară a căii navigabile. În acest context, David Tannenbaum, fost ofițer de conformitate cu sancțiunile din cadrul Trezoreriei SUA, a sugerat că unele nave continuă să traverseze Ormuz pentru a profita de o fereastră de oportunitate.

Conform datelor de la TankerTrackers.com, în apele iraniene rămân 55 de petroliere, dintre care 18 sunt încărcate cu țiței. Această situație ridică semne de întrebare cu privire la aprovizionarea globală cu petrol și impactul pe termen lung al atacurilor asupra Iranului. În plus, un raport al Asociației Energia Inteligentă arată că, în mod normal, prin Strâmtoarea Ormuz trec aproximativ 20 milioane de barili de țiței pe zi, ceea ce reprezintă aproape 20% din consumul global.

În analiza efectului asupra pieței globale, Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, a declarat că o eventuală blocare a Strâmtorii Ormuz ar putea genera un deficit de 13,5 milioane de barili pe zi, ceea ce ar reprezenta un șoc de 13% pentru economia globală. „Este un barometru al stabilității economiei globale”, a adăugat el.

De asemenea, în cazul unei închideri complete a strâmtorii, companiile ar putea fi nevoite să recurgă la stocurile strategice de țiței, estimate la aproximativ 1,5 miliarde de barili, dar care nu pot compensa rapid un deficit major. Aceasta evidențiază vulnerabilitatea economică a țărilor care depind de această rută maritimă.

În concluzie, impactul acestor atacuri asupra traficului maritim și asupra piețelor energetice globale este semnificativ. O eventuală escaladare a conflictului ar putea duce la creșteri substanțiale ale prețului petrolului și ar putea crea turbulențe economice pe termen lung.

Este esențial ca actorii internaționali să colaboreze pentru a evita o criză majoră în regiune și pentru a asigura stabilitatea piețelor energetice globale.