Vizita lui Ali Khamenei la București, în 1989

În februarie 1989, Ali Khamenei, care ocupa la acea vreme funcția de președinte al Iranului, a fost primit, la București, „cu toate onorurile de stat” de către președintele Nicolae Ceaușescu. După convorbiri oficiale, care au avut loc la Palatul Consiliului de Stat, a urmat un dineu, la care cei doi lideri au rostit cuvântări ce „au fost urmărite cu viu interes și subliniate cu aplauze”, potrivit ziarului Informația Bucureștiului din 24 februarie 1989. A doua zi, Ali Khamenei a vizitat mai multe obiective din București. Acesta apare însoțit de o delegație numeroasă de oficiali iranieni, pe scările metroului bucureștean de la Stația Aviatorilor. Vizita de la București a rămas în istorie drept una dintre ultimele sale deplasări externe. După ce a devenit Lider Suprem în vara aceluiași an, Khamenei nu a mai părăsit teritoriul iranian. Principalele puncte de pe agenda vizitei din februarie 1989 a liderului iranian au vizat „extinderea conlucrării pe diverse planuri”. La masa negocierilor au participat miniștri cheie din ambele guverne. Miniștrii de externe și președinții comitetelor de planificare au discutat „direcțiile strategice de colaborare”. Totodată la discuțiile bilaterale au participat miniștrii comerțului exterior, ai finanțelor și ai industriei construcțiilor de mașini. Vizita a fost prezentată în presa locală, precum ziarul „Informația Bucureștiului”, ca un succes al politicii externe românești, fiind integrată într-o pagină care rula și alte știri despre „marile realizări” interne, precum construcția magistralei a treia a metroului sau campaniile agricole de primăvară. Mai multe fotografii de arhivă cu vizita lui Khamenei la București pot fi văzute pe Agerpres. Pe 18 decembrie, Nicolae Ceaușescu efectua ultima sa vizită externă. La Teheran, el s-a întâlnit cu Ali Khamenei, omul care deținea deja autoritatea absolută în stat. Discuțiile au avut loc cu doar 8 zile înainte de execuția cuplului dictatorial român (25 decembrie). Călătoria lui Ceaușescu în Iran a scos în evidență detașarea sa totală de realitatea cruntă din România. Deși deplasarea fusese programată cu trei luni înainte, dictatorul a ales să o mențină, ignorând faptul că la Timișoara revolta era deja în plină desfășurare, iar forțele de represiune trăseseră în manifestanți la ordinul său direct. Miza vizitei de la Teheran a fost o ultimă încercare de a asigura supraviețuirea economică a regimului său, printr-un troc masiv de resurse. Pentru a compensa criza energetică severă din România, Ceaușescu a negociat importul a 5 milioane de tone de țiței și gaze naturale iraniene. În schimbul resurselor energetice, Ceaușescu a promis livrarea a 2 până la 3 milioane de tone de grâu românesc, livrări care ar fi trebuit să înceapă în ianuarie 1990. La vizita din Iran nu a participat și Elena Ceaușescu. Asta pentru că iranienii „nu aveau o femeie în protocol”, potrivit lui Ion Stoian, ultimul ministru de externe comunist. „Cu ea (n.r. – Elena Ceaușescu) nu am vorbit o iotă despre vizita aceasta. După ce am stabilit cu Nicolae Ceauşescu ce discuţii să facem, o săptămână înainte de vizita la Teheran, s-a întâlnit comisia mixtă româno-iraniană de colaborare economico-ştiinţifică. Am dat un comunicat de vreo patru pagini cu ce convenisem”, a rememorat, pentru Historia, Ion Stoian. Contrastul a fost unul tragic: în timp ce Ceaușescu plănuia exporturi uriașe de grâne pentru anul următor, cetățenii săi mureau pe străzi cerând libertate. Istoria a marcat astfel o coincidență sumbră între cei doi lideri autocați: la fel cum regimul lui Ceaușescu s-a prăbușit violent la scurt timp după întâlnirea lor din 1989, domnia de decenii a lui Ali Khamenei s-a încheiat brusc, în urma bombardamentelor americano-israeliene. Născut în 1936, Ali Khamenei a fost arestat de șase ori înainte de a fi trimis în exil timp de trei ani, în timpul domniei șahului Mohammad Reza Pahlavi (1941-1979). El a fost ținta unei tentative de asasinat în iunie 1981, care i-a paralizat brațul drept.