Relația dintre cei doi lideri
Khamenei, ultima reprezintă subiectul principal al acestui articol. Ultimul lider străin cu care s-a întâlnit Nicolae Ceaușescu înainte de prăbușirea regimului comunist a fost Ali Khamenei. Vizita în Iran a fostului președinte al României a avut loc pe 18 decembrie 1989, într-un moment în care la Timișoara izbucnise, deja, revolta ce avea să ducă, doar câteva zile mai târziu, la schimbarea puterii în țară. "Această vizită a fost simbolică pentru relațiile internaționale ale României în perioada comunistă", a declarat istoricul Lavinia Badea, expert în politica externă românească.
Născut la 19 aprilie 1939 în orașul Mashhad, din provincia Khorasan, Khamenei a preluat conducerea Iranului în 1989, la moartea lui Ruhollah Khomeini, fondatorul Republicii Islamice. Deși inițial nu era perceput drept o figură dominantă, Khamenei și-a consolidat treptat autoritatea, transformând funcția de lider suprem al Iranului în centrul real al puterii politice de la Teheran. Longevitatea sa politică s-a sprijinit în mare măsură pe loialitatea structurilor de forță, în special cea a corpului Gardienilor Revoluției și miliția Basij.
Cele două au jucat un rol decisiv atât în reprimarea protestelor interne din 2009, izbucnite după realegerea lui Mahmoud Ahmadinejad, cât și în mișcările de stradă declanșate în 2022, după moartea tinerei Mahsa Amini. În paralel, liderul suprem iranian a supervizat extinderea unui vast sistem economic controlat indirect de stat și a menținut un echilibru strict între facțiunile politice din interiorul Iranului.
Sub conducerea lui Ali Khamenei, Iranul și-a extins influența în Orientul Mijlociu prin sprijinul acordat unor grupări și aliați precum Hezbollah și Hamas. Strategia, cunoscută drept „Axa Rezistenței”, a fost concepută ca o contrapondere la influența SUA și a Israel în regiune. În centrul mandatului său a rămas programul nuclear, pe care l-a susținut prin semnarea unui acord în 2015. Tensiunile au escaladat după ce Donald Trump s-a retras din acest pact și a reintrodus sancțiunile.
Românii care își mai amintesc evenimentele din decembrie 1989 nu au uitat că, în zilele când la Timișoara izbucnea revolta ce avea să ducă la căderea regimului comunist, Nicolae Ceaușescu efectua o vizită de stat oficială în Iran. Pe când la Timișoara manifestațiile împotriva Partidului Comunist luau amploare, Ceaușescu și ceilalți lideri PCR se întâlneau cu Ali Khamenei, la Teheran.
La Timișoara, magazinele erau sparte, iar Securitatea încerca să interzică oamenilor să circule în grupuri mai mari de câteva persoane, căutând a împiedica adunările publice în orașul de pe Bega. Dacă la început militarii băteau amenințător în patul puștilor, ezitând să tragă, în seara de 18 decembrie 1989 mai mulți tineri au fost împușcați chiar pe treptele Catedralei, la ordinul Elenei Ceaușescu, scrie ziuanews.ro.
La revenirea în țară, Nicolae Ceaușescu a organizat un miting uriaș în Piața Palatului, din București, într-o încercare de a calma spiritele. Decizia a fost una total „neinspirată”, căci mitingul s-a transformat într-o veritabilă revoluție. Ceaușescu a fugit de pe clădirea CC-ului cu un elicopter, a fost prins și, ulterior, executat prin împușcare la zid într-o unitate militară de lângă Târgoviște.
Într-un material publicat pe Newsweek se încearcă o explicație privind motivul vizitei pe care Nicolae Ceaușescu a efectuat-o în Iran, la recent alesul în funcție Ali Khamenei. Pe 16 decembrie se scanda „Libertate!”, la Timișoara, iar pe 18 liderul comunist pleca la Teheran. "În seara lui 16 decembrie, Timişoara arăta ca un oraș sub asediu, izolat de restul țării, fiind împânzită de miliţie, securitate, cu armata pe picior de intervenţie. A doua zi, însă, pe 17 decembrie 1989, protestatarii s-au adunat din nou, de această dată, în fața sediului Comitetului Județean al Partidului Comunist Român și în Piața Operei. Luați prin surprindere, șefii locali ai PCR și ai Securității nu au reacționat", scrie sursa citată.
Ulterior, pe 17 decembrie, la Timișoara sosesc generalul Victor Atanasie Stănculescu, care avea să ajungă ministru al Apărării în Guvernul Roman, și generalul Mihai Chițac, viitor ministru de Interne, în același guvern. „Cei doi coordonează represiunea de la Timișoara, centrul orașului e scăldat în sânge la propriu”, după cum notează Newsweek.
Nicolae Ceaușescu pleacă din țară la 18 decembrie, cu destinația Teheran, o vizită care fusese programată cu câteva luni înainte. Avea să fie și ultima. Ion Stoian, ultimul ministru de Externe al României comuniste, a descifrat „misterul” ultimei vizite în afara țării a lui Ceaușescu, tocmai la Ali Khamenei. Se pare că scopul vizitei erau contractele economice importante, grâu contra petrol și gaze. „După discuţiile comisiei mixte urma să fie stabilit cât ţiţei şi câte gaze să ne dea Iranul. Dar nu voiam să fim prea dependenţi nici de ei, pentru că erau capricioşi… În discuţii, la un moment dat, Rafsanjani zice: «Domnule Ceauşescu, aveţi greutăţi, şi noi avem greutăţi: nu suntem o ţară agricolă, avem nevoie de grâu! Vă rog să ne aprobaţi import de grâu din România”. Ceaușescu a cerut, la schimb, „ţiţei, gaz”, după cum i-a spus Stoian istoricului Lavinia Badea.
Această vizită rămâne un moment emblematic în istoria relațiilor româno-iraniene și reflectă complexitatea și contradicțiile regimurilor totalitare din acea perioadă, care, în ciuda crizelor interne, căutau alianțe externe pentru a-și consolida puterea. Implicațiile acestei întâlniri sunt încă resimțite în contextul geopolitic actual, unde relațiile dintre România și Iran continuă să fie influențate de trecut.
În concluzie, relația dintre Ali Khamenei și Nicolae Ceaușescu a fost marcată de un amestec de interese economice și politice. Această ultimă întâlnire a avut loc în momentele de maximă tensiune, atât pe plan intern în România, cât și în regiune.
Studiul acestor interacțiuni poate oferi perspective valoroase asupra dinamicii internaționale de astăzi.