Analiză The Guardian
România se află într-un moment-cheie al tranziției energetice, fiind una dintre puținele țări din Europa – și posibil din lume – care au reușit să decupleze masiv creșterea economică de poluare, scrie, într-o amplă analiză, The Guardian.
Între 1990 și 2023, intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră a scăzut cu 88%, iar emisiile totale cu 75%, în timp ce PIB-ul real s-a dublat. Conform unui raport al Agenției Europene de Mediu, aceste progrese remarcabile plasează România în fruntea țărilor europene în ceea ce privește decuplarea emisiilor de poluare de creșterea economică. "România a demonstrat că este posibil să se crească economia fără a compromite mediul înconjurător", a declarat comisarul european pentru mediu, Virginijus Sinkevičius.
Această performanță nu a fost rezultatul unei strategii climatice coerente inițiale, ci consecința prăbușirii industriei grele moștenite din comunism, extrem de poluante și ineficiente energetic. Închiderea fabricilor și minelor după 1989 a dus la o scădere bruscă a emisiilor, un „eveniment istoric”, nu o decarbonizare planificată. Potrivit Institutului Național de Statistică, intensitatea emisiilor din producția de electricitate a scăzut de peste cinci ori în perioada post-aderare la Uniunea Europeană.
A doua etapă decisivă a venit odată cu aderarea la Uniunea Europeană în 2007. Standardele de mediu mai stricte, piața certificatelor de emisii, fondurile europene pentru modernizare și investițiile în energie nucleară și regenerabilă au transformat structural sectorul energetic. În perioada post-aderare, intensitatea emisiilor din producția de electricitate a scăzut de peste cinci ori mai rapid decât în intervalul anterior. În paralel, economia s-a mutat treptat spre servicii, agricultura s-a restrâns și modernizat, iar pădurile s-au extins pe terenuri abandonate, crescând semnificativ capacitatea naturală de absorbție a carbonului.
Cu toate acestea, succesul climatic a avut un preț ridicat. Regiunile dependente de minerit și industrie grea s-au depopulat, comunități întregi au fost lăsate fără alternative economice, iar migrația masivă a forței de muncă a devenit o supapă socială. Tranziția a fost rapidă, dar inegală, iar beneficiile creșterii economice nu au fost distribuite uniform. Această memorie colectivă a pierderii explică de ce, astăzi, sprijinul public pentru politici climatice ambițioase este scăzut, comparativ cu media UE. Mulți români se tem să nu fie din nou „victimele unei tranziții”.
În prezent, România investește masiv în energie regenerabilă – inclusiv unele dintre cele mai mari parcuri solare din Europa – dar, simultan, își consolidează rolul de producător de gaze naturale. Proiecte majore din Marea Neagră și conversia centralelor pe cărbune în centrale pe gaz ridică semne de întrebare privind coerența direcției energetice. Experții și activiștii avertizează că aceste investiții riscă să devină nerentabile pe termen mediu, forțând o a doua tranziție costisitoare după 2035, în contextul înăspririi legislației climatice europene.
În ciuda tuturor contradicțiilor, România a ajuns la emisii nete de doar 3 tone de CO₂ pe cap de locuitor, fiind depășită în UE doar de Suedia. Experiența sa arată că o economie industrială poate reduce rapid emisiile și poate crește nivelul de trai, dar și că decuplarea timpurie s-a bazat pe circumstanțe istorice greu de replicat. Prin urmare, tranziția energetică poate funcționa, dar nu trebuie idealizată: fără politici sociale solide, fără coerență pe termen lung și fără sprijin public, progresul climatic rămâne fragil și reversibil.
România a demonstrat că poate fi un model pentru alte țări din Europa de Est care se confruntă cu provocări similare. Totuși, este esențial ca autoritățile să abordeze inegalitățile economice și să asigure un sprijin adecvat pentru comunitățile afectate de tranzițiile industriale. În concluzie, România se află într-un moment crucial, având oportunitatea de a consolida progresele realizate în domeniul sustenabilității și de a inspira alte națiuni.
Este nevoie de un angajament continuu pentru a menține acest ritm și pentru a asigura că tranziția energetică este echitabilă și eficientă pentru toți cetățenii.