Decizie privind infrastructura Metrorex
Curtea Constituțională a României (CCR) a decis, pe 11 februarie 2026, că Legea privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 36/2024 este neconstituțională. Această ordonanță era menită să reglementeze autorizarea și intabularea construcțiilor de infrastructură de transport, inclusiv cele gestionate de Societatea de Transport cu Metroul București „Metrorex” – S.A. Potrivit unui comunicat de presă al CCR, decizia a fost adoptată cu majoritate de voturi, iar Președintele României a formulat obiecția de neconstituționalitate. "Legile organice trebuie respectate în totalitate, iar domeniul reglementat se încadrează în sfera prevăzută de Constituție", a declarat purtătorul de cuvânt al CCR.
Conform CCR, ordonanța în cauză introducea excepții de la reglementările existente în Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 și în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Aceste acte normative au fost considerate de judecători ca având caracter organic și nu puteau fi modificate prin acte normative ordinare. "Dispozițiile unei legi organice nu pot fi modificate decât prin norme cu aceeași forță juridică", a subliniat CCR.
Judecătorii constituționali au reținut că, în mod esențial, neconstituționalitatea a fost constatată pe baza unor motive extrinseci, ceea ce a condus la concluzia că nu este necesară analiza criticilor de neconstituționalitate intrinsecă. Totodată, CCR a precizat că legea nu contravine principiului separației puterilor în stat sau egalității în drepturi, având în vedere că reglementarea vizează un domeniu de interes public.
Această decizie are un impact semnificativ asupra modului în care sunt gestionate proiectele de infrastructură în România. De exemplu, orașele precum Bucureștiul, care depind de extinderea și modernizarea rețelei de metrou, vor trebui să reconsidere procedurile de autorizare a construcțiilor. Experții în drept constituțional susțin că această hotărâre ar putea provoca întârzieri în dezvoltarea infrastructurii și ar putea afecta planurile de modernizare a transportului public.
În acest context, analizele comparative cu alte state membre ale Uniunii Europene arată că, în multe țări, reglementările privind autorizarea construcțiilor de infrastructură sunt bine consolidat reglementate prin legi organice, ceea ce asigură o stabilitate juridică mai mare în acest domeniu. De exemplu, în Germania, reglementările similare sunt incluse în legislația federală ca legi organice, ceea ce a dus la o mai bună coordonare între autoritățile locale și centrale.
Criticii acestei decizii consideră că CCR ar fi trebuit să analizeze și implicațiile economice ale întârzierei implementării proiectelor de infrastructură. De asemenea, se ridică întrebări cu privire la modul în care autoritățile vor aborda această problemă și dacă vor exista măsuri alternative pentru a asigura continuitatea lucrărilor de construcție.
În concluzie, decizia CCR de a declara neconstituțională Legea privind autorizarea și intabularea construcțiilor pentru infrastructura de transport subliniază importanța respectării procedurilor legale în România. Este esențial ca autoritățile să reexamineze cadrul legislativ și să adopte măsuri urgente pentru a evita stagnarea proiectelor de infrastructură esențiale pentru dezvoltarea urbană și mobilitatea cetățenilor.
Următorii pași includ elaborarea unei noi legislații care să respecte cerințele constituționale și să permită continuarea lucrărilor fără întârzieri suplimentare.