Avertisment privind politica externă
Analistul de politică externă Ștefan Popescu a declarat că actuala putere politică de la București nu reușește să transmită mesajele corecte la Washington și nu are acces la canalele de influență necesare. "România, și în special actuala putere politică instalată acum nouă luni, nu are capacitatea de a transmite la Washington mesajele corecte și de a accesa contactele potrivite. Prin urmare, raportul – și modul în care a fost instrumentalizat Bucureștiul în disputa Washington-UE – este un eșec de politică externă. Această situație ne arată că relația București-Washington nu este tocmai 'au beau fix'."
Potrivit lui Ștefan Popescu, folosirea României ca instrument de presiune asupra UE poate consolida, în Statele Unite, o percepție negativă despre țara noastră. "Folosirea României ca instrument de presiune asupra UE riscă să consolideze în SUA o anumită percepție despre țara noastră, cu efecte potențial nefaste asupra poziției americane față de România."
Analistul consideră că întrebarea principală nu este cine a greșit sau cât de solid este raportul, ci modul în care România poate ieși din această situație. "Întrebarea esențială nu este cine a greșit sau cât de documentat este raportul, ci: cum rezolvăm această situație? Cum evităm ca România să devină pion într-o dispută care nu ne servește interesele? Aceasta trebuie să fie centrul dezbaterii."
Un raport recent al unui comitet din Camera Reprezentanților a Statelor Unite, care acuză Uniunea Europeană de ingerințe în procesele electorale din mai multe state membre, inclusiv România, a stârnit reacții puternice la București. În contextul creat de anularea alegerilor prezidențiale din 2024, documentul a fost rapid interpretat drept o critică directă la adresa României și a modului în care instituțiile europene ar fi influențat viața politică internă.
Ștefan Popescu afirmă că România nu este subiectul central al documentului, ci mai degrabă un caz secundar într-o dispută mult mai amplă dintre Statele Unite și Uniunea Europeană. "Principala chestiune este că România nu este vizată în sine. Este citată România, dar raportul reflectă, în primul rând, o dispută ideologică, economică și strategică între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană", explică analistul.
Popescu atrage atenția că discuția despre dovezi, deși legitimă, devine secundară în acest caz. "Din păcate, suntem într-un punct în care dovezile contează mai puțin. Autorii acestui raport nu își vor schimba punctul de vedere dacă cineva din România le spune că nu au dreptate. Miza se află, de fapt, în altă parte", spune el.
În această cheie, raportul apare mai degrabă ca o expresie a unei anumite viziuni americane asupra Uniunii Europene, viziune care nu este nouă și care se regăsește inclusiv în documente oficiale recente ale administrației de la Washington. "Această perspectivă se regăsește, din păcate, și în unele documente strategice americane, inclusiv în noua strategie de securitate a Statelor Unite, care influențează poziționarea și acțiunile externe ale Washingtonului", subliniază Popescu.
Chiar dacă nu este ținta principală, frecvența cu care România este menționată în raport nu este, în opinia analistului, lipsită de semnificație. Dimpotrivă, ea spune ceva esențial despre starea relației bilaterale dintre București și Washington. "Faptul că România este citată de atât de multe ori arată stadiul relației bilaterale. Ne spune foarte mult despre capacitatea statului român, a decidenților politici și a noii puteri politice instalate la București de aproximativ nouă luni de a se face auzită la Washington", afirmă Popescu.
Problema, spune el, nu este doar una de imagine, ci de acces și de comunicare la nivel înalt. Capacitatea de a ajunge la vârful administrației americane și de a transmite mesajele corecte interlocutorilor potriviți devine crucială într-un context geopolitic tot mai tensionat. "Acesta este elementul care ar trebui să ne producă îngrijorare. Avem cel puțin trei ani în care, la Washington, există o anumită percepție despre România. Trei ani sunt siguri. Ce va fi după, nu știm", avertizează analistul.
Raportul Congresului nu este, în viziunea lui Popescu, un caz izolat. România a mai apărut în documente și discursuri oficiale americane recente, uneori în contexte controversate, ceea ce contribuie la conturarea unei imagini problematice în anumite cercuri de decizie. "Avem și discursul vicepreședintelui Statelor Unite de la München, care a avut o audiență foarte mare. Indiferent dacă se bazează pe fapte reale sau nu, astfel de intervenții contribuie la formarea unei percepții despre România în anumite cercuri de la Washington", explică el.
Această acumulare de referințe, chiar și indirecte, riscă să transforme România într-un instrument retoric într-o confruntare care o depășește. Popescu consideră că adevărata dezbatere din România ar trebui să se mute din zona indignării și a apărării reflexe în zona analizei strategice. "Marea miză a dezbaterilor de acum nu este doar dacă raportul are sau nu dovezi, dacă este corect sau incorect, ci capacitatea noastră de a transmite mesajele potrivite către interlocutorii potriviți", spune el.
Din această perspectivă, simplul fapt că România este citată într-un astfel de document poate fi interpretat drept un semnal de alarmă pentru politica externă românească. "Faptul că România apare în acest context poate fi considerat și un eșec de politică externă", afirmă analistul, adăugând că soluția nu poate veni decât prin relansarea dialogului direct cu Washingtonul.
Analistul consideră că raportul american este mai degrabă un efect decât o cauză. Problema reală ține de capacitatea României de a-și gestiona relația cu principalul său aliat strategic într-un moment de reașezări globale majore. "Centrul problemei nu este raportul în sine, ci relația noastră cu Statele Unite și incapacitatea noastră de a transmite coerent și eficient mesajele la Washington. Dacă se consolidează o anumită percepție negativă în anumite cercuri de acolo, consecințele pot fi serioase", avertizează Popescu.
Într-un context în care Statele Unite își reajustează prezența și prioritățile la nivel global, România riscă să plătească prețul tăcerii sau al comunicării defectuoase.
"Nu știu dacă România își permite să mai stea ani de zile fără un dialog real, la cel mai înalt nivel, cu Washingtonul", conchide analistul.