Informații despre patrimoniu
Academia Română a emis un comunicat pe 23 ianuarie 2026, în care abordează informații eronate care circulă de ani de zile, referitoare la o presupusă respingere a ofertei de donație a atelierului sculptorului Constantin Brâncuși, făcută statului român în perioada comunistă. Potrivit președintelui Academiei, Ioan Aurel Pop, „Brâncuși nu a avut niciodată intenția să lase moștenirea sa artistică unui stat cu regim comunist stalinist, unei Românii proletcultiste, cu trupe sovietice staționate pe teritoriul său”.
În comunicatul Academiei, se subliniază că informațiile greșite au fost propagate în mod repetat, inducând în eroare opinia publică. Academia reiterează că, conform precizărilor din 15 martie 2021, nu a existat o donație refuzată. De asemenea, se menționează că ziua de naștere a lui Brâncuși, 19 februarie, a devenit sărbătoare națională, iar 2026 a fost declarat „Anul Constantin Brâncuși” de către Parlamentul României.
Academia Română face referire la un document istoric, procesul verbal al ședinței Secțiunii de Știința Limbii, Literatură și Artă a Academiei din 7 martie 1951, care este folosit adesea ca argument pentru a susține existența ofertei de donație. Conform Academiei, acest proces verbal nu conține nicio mențiune despre o donație, ci mai degrabă discută despre activitatea artistică a lui Brâncuși și a altor sculptori, subliniind că „realismul socialist” promovat în acea vreme era incompatibil cu arta brâncușiană.
În plus, se subliniază că la acea dată, în decembrie 1950, s-a deschis „Galeria de artă” în fostul Palat Regal, care includea deja lucrări de tinerețe ale lui Brâncuși. Aceasta demonstrează că Academia nu a ignorat opera lui Brâncuși, ci, dimpotrivă, a încercat să o integreze în patrimoniul cultural național.
Cercetarea arhivelor din Paris a confirmat că nu există documente care să ateste vreo dorință a lui Brâncuși de a dona atelierul său statului român. Academia subliniază că procesul verbal invocat nu poate fi utilizat ca dovadă a unui refuz de donație. De asemenea, se evidențiază că, deși Brâncuși a părăsit România la 28 de ani, a continuat să prețuiească țara sa natală, dar și Franța, unde și-a realizat operele.
Jean Cassou, istoric de artă, a arătat interesul de a reconstitui atelierul lui Brâncuși în muzeul din Paris, ceea ce sugerează că artistul nu se afla în situația de a oferi opera sa statului român, care nu era în acord cu convingerile sale artistice și ideologice. Brâncuși a solicitat cetățenia franceză în 1950 și a donat atelierul său statului francez prin testamentul său din 1956, obligându-l să reconstituie atelierul în muzeu.
Concluzionând, Academia Română reafirmă că nu a refuzat niciodată găzduirea patrimoniului lui Constantin Brâncuși și că informațiile eronate trebuie corectate pentru a respecta moștenirea artistică a acestui mare sculptor.
Este important ca publicul să fie bine informat despre adevărul istoric și despre realizările lui Brâncuși în contextul cultural românesc și mondial.