Perspectivele internaționale
Rusia și China, doi mari parteneri ai Iranului, susțin Republica Islamică zdruncinată de proteste și amenințată de un posibil răspuns militar american. Potrivit mai multor experți citați de France Presse, Moscova și Beijingul nu sunt pregătite să se angajeze într-o confruntare directă cu Statele Unite în cazul unor lovituri americane asupra Iranului. Potrivit Ellie Geranmayeh, specialistă în Iran la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), 'în pofida eforturilor depuse timp de decenii, Teheranul nu a reușit să creeze o alianță cu Beijing și Moscova'. Aceasta subliniază că în crizele recente, 'China și Rusia nu au dorit să se confrunte direct cu SUA'.
Geranmayeh afirmă că, în cazul unui atac american, 'cele două țări vor prioritiza relația lor bilaterală cu Washingtonul'. De asemenea, subliniază că 'China se află într-un proces extrem de delicat de apropiere cu Washingtonul', iar 'rușii îl vor evident pe Trump de partea lor în privința Ucrainei: fiecare dintre ele are priorități mai importante decât Iranul'.
Analistul rus Serghei Markov adaugă că legătura dintre Rusia și Iran rămâne una predominant politică și economică. 'Rusia și Iranul sunt aliate, dar acordurile dintre ele vizează doar sprijinul politic, diplomatic și economic, fără nicio componentă de sprijin militar', afirmă Markov. El insistă asupra faptului că pentru Moscova problema ucraineană are prioritate: 'Criza ucraineană este existențială pentru Moscova și mult mai importantă decât criza iraniană'.
Aleksandr Gabuev, de la Carnegie Endowment for International Peace, subliniază că 'Iranul este important' pentru Moscova, 'și va face orice poate pentru menținerea regimului pe linia de plutire, dar opțiunile îi sunt foarte limitate'. Gabuev atrage atenția că Rusia nu poate substitui în mod decisiv rolul piețelor și finanțelor occidentale: 'Rusia nu poate deveni o piață gigantică pentru Iran (în plină criză economică) și nu poate acorda un împrumut uriaș'.
Nikita Smaghin, specialist în relațiile Rusia-Iran, notează de asemenea limitele reacției ruse: 'Nu vrea să riște o confruntare militară cu o mare putere', apreciind că, în cel mai bun caz, Moscova ar putea trimite armament, însă nu s-ar angaja în operațiuni care să ducă la un conflict deschis cu Washingtonul.
Pentru China, a cărei relație cu Washingtonul este structurală pentru întreaga lume, un ajutor pentru Teheran este posibil 'pe plan economic, tehnologic, militar și politic' în fața unor acțiuni non-militare din partea Washingtonului, explică Hua Po, comentator chinez independent. 'În cazul unor lovituri, ar condamna SUA pe plan diplomatic. Și și-ar consolida relațiile economice cu Iranul, ajutându-l să se militarizeze, pentru a favoriza împotmolirea SUA într-un război în Orientul Mijlociu', a afirmat el.
Theo Nencini de la Science Po Grenoble, specialist în relațiile Iran-China, consideră că Beijingul va aborda situația cu prudență, având două priorități clare: 'două provocări pentru China: petrolul și stabilitatea regională'. China beneficiază de pe urma unui Iran mai slab, prin asigurarea unor volume de petrol la preț redus, dar Nencini nu anticipează o escaladare militară: 'chinezii vor condamna diplomatic, dar fără măsuri de retorsiune. Nu au făcut-o în multe privințe în trecut, nu-i văd angajându-se într-o confruntare cu americanii pentru Iran'.
Hua Po apreciază că actuala criză nu va deraia relația sino-americană: 'Actuala criză iraniană va avea un impact foarte limitat asupra relațiilor sino-americane', consideră Hua, 'deoarece problema iraniană nu se află în centrul relațiilor dintre cele două țări. Niciuna nu va rupe relațiile cu cealaltă din cauza Iranului'.
Pe scurt, experții citați observă un sprijin real, dar ponderat, din partea Rusiei și Chinei pentru Iran: ambele puteri pot oferi asistență diplomată, economică sau chiar militară în anumite forme, însă niciuna nu pare pregătită să transforme o eventuală acțiune militară americană într-un motiv de confruntare directă cu Statele Unite.
Motivele merg de la prioritățile strategice divergente — în special miza existențială pe care Rusia o atribuie crizei ucrainene și interesele economice fundamentale ale Chinei — până la dorința de a evita o escaladare militară cu Washingtonul.