Diferențe de sprijin social
Potrivit unei analize realizate de Asociaţia Energia Inteligentă (AEI), deși România aplică un sistem de plafonare a prețurilor la energie, povara facturilor rămâne ridicată pentru persoanele cu venituri mici. De exemplu, o persoană singură care trăiește din ajutor social minim trebuie să plătească într-un an peste 1.100 de euro din propriul buzunar pentru gaze și electricitate, în timp ce un cetățean aflat într-o situație similară în Grecia poate avea aceste costuri acoperite aproape integral de stat. Diferența nu este dată de prețul energiei, ci de modul în care sunt sprijiniți consumatorii vulnerabili, potrivit analizei.
Atunci când se discută despre prețul energiei, atenția se concentrează aproape exclusiv pe tarifele la gaz și electricitate. Pentru o familie cu venituri medii, acest lucru este logic: un preț mai mic înseamnă o factură mai mică. Pentru oamenii cu venituri foarte reduse, însă, problema este alta: chiar și un preț plafonat poate fi imposibil de suportat. Din punct de vedere social, contează nu atât cât costă energia în sine, ci ce parte din venitul unei persoane este consumată de această cheltuială.
Dacă un om trebuie să dea 30-40% din toți banii săi doar pe căldură și lumină, el intră în ceea ce se numește „sărăcie energetică”, situația în care nu își mai poate asigura condiții minime de trai fără sacrificii majore. În Grecia, o persoană care trăiește din indemnizația socială minimă are un venit de aproximativ 9.600 de euro pe an. Facturile medii anuale la gaze și electricitate ajung la aproximativ 1.800 de euro. La prima vedere, suma este mare: aproape 20% din venit. Diferența o face intervenția statului.
Pentru consumatorii vulnerabili, adică persoanele cu venituri mici, pensionari, familii cu copii sau persoane cu dizabilități, statul grec poate acoperi până la 100% din aceste costuri. Asta înseamnă că, în practică, un om aflat în dificultate nu este obligat să aleagă între hrană și încălzire. Energia este tratată ca un bun esențial, iar ajutorul este calculat astfel încât să acopere nevoia reală. În România, o persoană singură care trăiește din ajutor social minim are un venit de aproximativ 1.281 de lei pe lună, adică în jur de 3.000 de euro pe an.
Pentru un apartament modest cu două camere, facturile anuale la gaze și electricitate ajung la aproximativ 1.257 de euro. Statul oferă, sub formă de ajutor de încălzire și alte compensații, aproximativ 150 de euro pe an. Asta înseamnă că doar 12% din factura reală este acoperită de sprijin public, iar restul de aproape 1.100 de euro trebuie plătit dintr-un venit anual foarte mic. Practic, peste o treime din toți banii unei persoane aflate deja sub pragul sărăciei se duc doar pe energie. Chiar dacă prețul este plafonat, factura rămâne prea mare raportat la venitul disponibil.
Plafonarea prețurilor este o măsură care se aplică tuturor consumatorilor, indiferent de venit. Ea limitează tariful maxim pe care îl pot percepe furnizorii și ajută la evitarea unor creșteri bruște, însă nu face diferența între un pensionar cu 1.300 de lei pe lună și o familie cu venituri mari. Pentru cei cu bani suficienți, plafonarea aduce o economie reală. Pentru cei săraci, însă, factura rămâne mare, pentru că sprijinul direct primit de la stat este foarte mic.
În acest fel, o parte importantă din fondurile publice ajunge să subvenționeze și consumul gospodăriilor care nu sunt vulnerabile, în timp ce cei care au cea mai mare nevoie de ajutor primesc sume simbolice. Asociaţia Energia Inteligentă (AEI) a analizat și situația unei persoane care câștigă salariul minim și are un copil în întreținere. În Grecia, venitul anual este de aproximativ 10.560 de euro, iar în România de aproximativ 9.566 de euro, valori relativ apropiate. Costurile cu energia sunt mai mici în România, aproximativ 1.257 de euro, față de 1.800 de euro în Grecia.
Diferența majoră apare la sprijinul public: în Grecia, ajutorul poate acoperi întreaga factură, în timp ce în România ajutorul este de aproximativ 142 de euro. Asta înseamnă că o familie vulnerabilă din Grecia poate avea costul energiei aproape eliminat, în timp ce una din România trebuie să suporte aproape întreaga povară din propriul salariu. În contextul în care schema de plafonare a prețului la gaze naturale va expira la data de 1 aprilie 2026, Bogdan Ivan s-a arătat încrezător că România nu se va confrunta cu majorări abrupte de prețuri după această dată și a precizat că, în prezent, există oferte în piață sub prețul plafonat.
În cel mai pesimist scenariu, el a declarat, la Digi24, că „vom avea o prelungire de un an de zile cu o reducere graduală a acestui plafon”. Amintim că până la 31 martie 2026, prețul este limitat la 0,31 lei/kWh cu TVA pentru clienții casnici și 0,37 lei/kWh cu TVA pentru clienții noncasnici cu un consum anual de cel mult 50.000 MWh, precum și pentru producătorii de energie termică și anumite categorii de clienți reglementați.
Această protecție dispare însă complet de la începutul lunii aprilie 2026.