Analiză asupra opțiunilor
Uniunea Europeană și NATO se confruntă cu o dilemă delicată după ce administrația Trump a afirmat în repetate rânduri că Statele Unite trebuie să preia controlul asupra Groenlandei, invocând „securitatea națională” și sugerând că Washingtonul va acționa „indiferent dacă le place sau nu” celor implicați.
Groenlanda este un teritoriu autonom aflat sub suveranitatea Danemarcei. Deși nu este membră a Uniunii Europene, Danemarca este, iar insula arctică beneficiază de garanțiile de securitate ale NATO prin apartenența Copenhagăi la alianță. Liderii europeni au apărat ferm suveranitatea și integritatea teritorială a Danemarcei și dreptul Groenlandei de a decide asupra propriului viitor. Totuși, nu există încă o strategie clară privind modul în care ar putea fi descurajată o eventuală acțiune a președintelui american – sau cum ar trebui să reacționeze Europa dacă aceasta s-ar produce.
Guvernele europene, conduse de ambasadorul Danemarcei la Washington, Jesper Møller Sørensen, și de reprezentantul Groenlandei, Jacob Isbosethsen, au început demersuri diplomatice pe lângă congresmenii americani, sperând să tempereze ambițiile teritoriale ale lui Trump. Un argument central este că un tratat de apărare SUA–Danemarca, semnat în 1951 și actualizat în 2004, permite deja o extindere semnificativă a prezenței militare americane în Groenlanda, inclusiv prin noi baze. Diplomații europeni subliniază astfel că preocupările de securitate ale SUA pot fi abordate fără a încălca suveranitatea teritoriului.
În același timp, mesajul transmis republicanilor din afara cercului apropiat lui Trump este că un atac american asupra Groenlandei ar însemna, practic, ca un stat NATO să se întoarcă împotriva altuia – un scenariu care, potrivit premierului danez Mette Frederiksen, ar marca „sfârșitul NATO”. La Bruxelles, ambasadorii NATO au convenit recent asupra creșterii cheltuielilor militare în Arctica, cu mai multe echipamente și exerciții de amploare, pentru a răspunde îngrijorărilor de securitate ale SUA. Deși afirmațiile lui Trump privind prezența masivă a navelor rusești și chineze în zonă sunt considerate exagerate, diplomații cred că o consolidare coordonată a securității arctice ar putea fi cea mai puțin conflictuală soluție, scrie The Guardian.
Teoretic, UE dispune de pârghii economice importante în relația cu SUA. Blocul comunitar ar putea amenința cu măsuri de retorsiune, de la restricții comerciale până la limitarea investițiilor americane. Cel mai des invocat instrument este așa-numita „bazooka comercială” a UE – mecanismul anti-coerciție – care ar permite Comisiei Europene să interzică accesul bunurilor și serviciilor americane pe piața europeană, să impună tarife sau să blocheze investiții. În practică însă, utilizarea acestui instrument necesită consensul statelor membre, care s-au arătat reticente să riște daune economice majore sau să tensioneze relația cu Washingtonul, mai ales în contextul războiului din Ucraina.
Europa rămâne, de asemenea, dependentă de companiile tehnologice americane în domenii-cheie precum inteligența artificială, protecția datelor și chiar sistemele de apărare. În acest context, orice amenințare cu sancțiuni ar trebui să fie credibilă pentru a avea efect – lucru care, până acum, nu pare să fie cazul. Economia Groenlandei depinde în mare măsură de subvențiile anuale oferite de Danemarca, de aproximativ 4 miliarde de coroane daneze, echivalentul a circa 20% din PIB-ul teritoriului. Trump a promis „investiții de miliarde”, iar UE ar putea încerca să contracareze această ofertă.
Un proiect al Comisiei Europene prevede ca, începând din 2028, sprijinul financiar al UE pentru Groenlanda să fie dublat, ajungând la nivelul subvenției daneze. De asemenea, insula ar putea accesa fonduri europene destinate teritoriilor asociate îndepărtate. Chiar dacă Washingtonul ar putea oferi sume mai mari, există rezerve în rândul groenlandezilor față de influența corporațiilor americane și teama de a pierde modelul social nordic, mai ales în perspectiva unei eventuale independențe față de Danemarca.
Toate aceste opțiuni necesită timp. În plus, nu este clar dacă ambițiile lui Trump ar fi satisfăcute prin acorduri sau măsuri de securitate sporite. Președintele american a sugerat că „deținerea” Groenlandei este necesară și din motive simbolice. Unii experți propun o soluție mai directă: desfășurarea de trupe europene în Groenlanda, cu acordul Danemarcei și al autorităților locale, ca semnal clar al angajamentului Europei față de integritatea teritorială a insulei. Deși nu ar împiedica complet o eventuală anexare, aceasta ar complica semnificativ orice acțiune unilaterală a SUA.
UE dispune de o capacitate de reacție rapidă care permite mobilizarea a până la 5.000 de militari sub comandă europeană. Susținătorii ideii cred că o astfel de mișcare ar putea schimba calculele Washingtonului. „Nimeni nu crede că un război între SUA și UE ar fi dorit sau câștigabil”, a declarat eurodeputatul german Sergey Lagodinsky.
„Dar o acțiune militară americană împotriva Europei ar avea consecințe devastatoare pentru cooperarea în domeniul apărării, pentru piețe și pentru încrederea globală în SUA.” Acesta este, speră unii lideri europeni, motivul pentru care Donald Trump ar putea, în cele din urmă, să se răzgândească.