Reacția presei la plagiat
Jurnalistul Patrick Andre de Hillerin a publicat pe Facebook o analiză ironică și tăioasă legată de modul în care presa a reacționat la dezvăluirile privind presupusul plagiat al ministrului Justiției, Radu Marinescu. El vorbește despre o succesiune de „coincidențe” care, în opinia sa, arată fie o mobilizare ieșită din comun, fie un nivel de sincronizare rar întâlnit în presa românească. Hillerin își începe postarea cu un mesaj aparent optimist: „Există speranță pentru presa românească”, referindu-se la criticile frecvente privind declinul profesionalismului din mass-media.
Tonul devine rapid ironic, sugerând că tocmai acest caz ar demonstra cât de „vie și harnică” poate fi presa atunci când apare un subiect fierbinte. El subliniază că articolul PressOne, semnat de Emilia Șercan, a fost publicat la ora 5 dimineața și indexat de Google imediat, semn că dezvăluirea a fost pregătită cu minuțiozitate. La doar zece minute după publicare, HotNews prelua deja subiectul, iar în mai puțin de jumătate de oră publica materiale ample: un profil biografic al ministrului și o sinteză a scandalurilor de plagiat din guvernele României.
Jurnalistul ironizează această viteză de reacție, felicitându-i pe autorii materialelor pentru capacitatea de a documenta și scrie articole complexe într-un timp extrem de scurt, mai ales la o oră neobișnuită. „Este uimitoare această tânără generație de ziariști care se poate mișca atât de repede”, notează el, cu un sarcasm greu de ratat. În același timp, Hillerin respinge ideea că ar fi vorba despre o campanie coordonată împotriva ministrului Justiției, chiar dacă momentul coincide cu procedura de numire a viitorilor șefi ai marilor parchete.
„Ieșiți din obiceiul de a gândi în conspirații și cabale. Este pur și simplu profesionalism”, scrie el, tot într-o cheie evident ironică. În final, jurnalistul revine la fondul problemei: dacă acuzațiile de plagiat se confirmă, Radu Marinescu nu are, în opinia sa, nicio altă opțiune decât să demisioneze.
Hillerin amintește precedentul Moșteanu și cere aplicarea acelorași standarde: „Fără duble măsuri”.