Investigație arheologică în Siberia
Locul morții reprezintă subiectul principal al acestui articol. Revista „Nature” a publicat recent rezultatele unei investigații arheologice ce a durat 15 ani, desfășurată în nord-estul extrem al Siberiei, unde temperaturile sunt constant de -60 de grade Celsius. O echipă de cercetători francezi, condusă de arheologul Éric Crubézy, a săpat în permafrostul din Yakutia și a descoperit o arhivă biologică și culturală unică. „Aceste descoperiri ne oferă o poveste diferită de cea pe care o știm din manuale”, a declarat Crubézy, subliniind importanța cercetării în înțelegerea istoriei locale.
Yakutia este considerată una dintre cele mai dure regiuni locuite de pe Pământ, având ierni cu temperaturi ce pot scădea până la -60 de grade, pământ înghețat din ultima eră glaciară și o vară care durează doar câteva săptămâni. „Oamenii vorbesc despre condiții extreme. Iakuții, la rândul lor, spun că trăiesc în condiții normale. Noi, europenii, suntem cei nepotriviți”, a adăugat Crubézy. Acest „congelator natural” de 10.000 de ani a permis conservarea corpurilor, care au fost găsite în stare perfectă, cu piele, păr, haine și expresii faciale încă vizibile.
În fiecare vară, timp de 15 ani, echipa a investigat morminte situate de-a lungul râurilor și în taigaua presărată cu lacuri rotunde. Unele dintre acestea sunt structuri mari din lemn datând din secolul al XVII-lea, iar altele sunt movile mici, distruse în perioada sovietică. În interiorul mormintelor, cercetătorii au găsit obiecte esențiale pentru „marea călătorie” pe care o consideră iakuții, inclusiv arcuri, săgeți, bijuterii, unelte de cusut și mai multe straturi de haine. Femeile erau îngropate cu bijuterii și unelte, purtând cele mai frumoase haine ale lor.
Pentru iakuți, a lua obiectele din morminte ar fi echivalent cu a tulbura ordinea lumii, motiv pentru care niciun mormânt nu a fost jefuit. La Toulouse, cercetătorii au analizat ADN-ul a 122 de indivizi înmormântați între secolele al XIV-lea și al XIX-lea, așteptându-se să găsească dovezi ale colonizării ruse, dar rezultatele au arătat o moștenire genetică stabilă. Conform cercetătorilor, colonizarea a fost mai degrabă politică și economică decât biologică, deoarece Yakutia este prea extremă pentru agricultură și colonizare de masă.
Una dintre cele mai fascinante descoperiri a fost un mormânt ce aparține unei femei-șaman, înmormântată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care prezenta simboluri șamanice și nu o cruce ortodoxă. ADN-ul ei a arătat un nivel excepțional de consangvinitate, ceea ce sugerează o tentativă de păstrare a identității spirituale în fața amenințărilor externe. „O luptă culturală întruchipată într-un corp”, spun cercetătorii.
Însă, această arhivă înghețată este acum în pericol. Permafrostul se topește din cauza schimbărilor climatice, iar cercetătorii nu au mai putut reveni în zonă din cauza tensiunilor geopolitice. „Din momentul în care îndepărtezi un os, ai o responsabilitate morală”, afirmă Andaine Seguin-Orlando, antropolog, subliniind importanța eticii în cercetare.
Permafrostul din Yakutia nu păstrează doar trecutul, ci și identitatea culturală a comunităților locale. Pe măsură ce gheața se retrage, nu dispare doar un peisaj, ci și una dintre cele mai extraordinare arhive ale umanității.
Responsabilitatea cercetătorilor este de a extrage și împărtăși informațiile descoperite, pentru a asigura păstrarea memoriei acestor culturi fragile în fața schimbărilor climatice și geopolitice.