Planul de rezervă al liderului iranian
Liderul suprem al Iranului, Ayatollah Ali Khamenei, ar avea un plan de rezervă pentru a fugi la Moscova dacă protestele masive din țară se intensifică și forțele de securitate nu mai pot controla situația sau încep să dezerteze. Informația apare într-un articol publicat pe 4 ianuarie 2026 în cotidianul britanic The Times, bazat pe un raport al serviciilor secrete și declarații ale unui fost ofițer israelian de informații, Beni Sabti.
Planul, numit intern „Plan B”, ar implica plecarea rapidă a lui Khamenei împreună cu un cerc restrâns de până la 20 de apropiați și membri ai familiei, inclusiv fiul său, Mojtaba Khamenei, considerat posibil succesor. Destinația preferată ar fi Rusia, unde liderul suprem consideră că ar găsi protecție sigură – un scenariu similar cu fuga fostului președinte sirian Bashar al-Assad la Moscova în decembrie 2024, după căderea regimului său.
Protestele din Iran au explodat în decembrie 2025, fiind declanșate de criza economică profundă, inflație galopantă și lipsuri severe. Până la începutul lui ianuarie 2026, autoritățile au raportat oficial cel puțin 16-20 de morți și sute de arestări, dar surse independente vorbesc de zeci de victime și demonstrații în peste 80 de orașe. Manifestanții vizează direct regimul teocratic, cerând demisia lui Khamenei și sfârșitul Republicii Islamice.
Raportul serviciilor secrete citat de The Times sugerează că loialitatea forțelor de securitate (Gărzile Revoluționare și Basij) începe să se clatine în unele regiuni, iar Khamenei ar fi conștient că, la vârsta sa înaintată și cu problemele de sănătate pe care le are, nu ar putea rezista unei revolte generalizate. Potrivit unor experți în securitate, cum ar fi Dr. Farhad Khosravi de la Universitatea din Teheran, această situație reflectă slăbiciunea regimului și posibilitatea unei schimbări semnificative în structura de putere din Iran.
Moscova ar fi singura capitală dispusă să-l primească fără condiții, datorită alianței strânse dintre Teheran și Kremlin în domenii militare și energetice. Această relație a fost consolidată prin acorduri comerciale și militare, iar Rusia ar putea considera un astfel de refugiu ca un avantaj strategic.
Informația a fost preluată rapid de presă internațională și de media din diaspora iraniană, stârnind speculații intense. Oficialii iranieni nu au comentat direct, dar agenția de stat IRNA a calificat articolul drept „propagandă sionistă și americană menită să destabilizeze țara”. Criticii regimului sugerează că o astfel de reacție este tipică pentru un regim care se simte amenințat de nemulțumirea populară și de presiunea internațională. Aceștia subliniază că, în loc să se concentreze pe reforme, conducerea iraniană preferă să discrediteze sursele externe de informație.
În concluzie, situația din Iran rămâne volatilă, iar planurile lui Khamenei pentru o posibilă evadare la Moscova reflectă teama de o revoluție. În funcție de evoluția protestelor, este posibil ca regimul să fie nevoit să ia măsuri mai drastice pentru a menține controlul.
Următorii pași ai autorităților vor fi cruciali în determinarea stabilității pe termen lung a Iranului și a puterii lui Khamenei.