Historie de sprijinire a dictaturilor
Statele Unite, care au lansat sâmbătă un atac de amploare împotriva Venezuelei, au o lungă istorie de intervenţii militare şi de sprijinire a dictaturilor din America Latină. Potrivit lui Hugo Chavez, fostul preşedinte venezuelean, Washingtonul a susţinut tentative de lovitură de stat, inclusiv cea din 2002 care l-a îndepărtat pe Chavez pentru două zile. Principalele intervenţii americane în America Latină de la Războiul Rece încoace au inclus: Guatemala, Cuba, Republica Dominicană, dictaturile din Conul Sudic, războaiele civile din America Centrală, Grenada şi Panama.
La 27 iunie 1954, colonelul Jacobo Arbenz Guzman, preşedintele Guatemalei, a fost alungat de la putere de mercenari antrenaţi şi finanţaţi de Washington, după o reformă agrară care ameninţa interesele companiei americane United Fruit Corporation. În 2003, Statele Unite au recunoscut oficial rolul CIA în această lovitură de stat, invocând lupta împotriva comunismului.
Între 15 şi 19 aprilie 1961, 1.400 de anticastrişti pregătiţi de CIA au încercat să debarce în Golful Porcilor, fără succes, iar luptele s-au soldat cu sute de morţi. În 1965, invocând „pericolul comunist”, Statele Unite au trimis trupe în Republica Dominicană pentru a înăbuşi o revoltă în favoarea lui Juan Bosch, preşedintele de stânga răsturnat de generali în 1963.
Washingtonul a sprijinit mai multe dictaturi militare în America Latină, printre care cea a lui Augusto Pinochet în Chile, care a preluat puterea în urma unei lovituri de stat în 1973. Documentele declasificate în 2003 au arătat că Henry Kissinger a susţinut junta argentiniană în 1976, rezultând în dispariţia a cel puţin 10.000 de opozanţi. Între anii 1970-1980, şase dictaturi din America de Sud s-au unit în cadrul „Planului Condor”, cu sprijinul tacit al SUA.
În 1979, rebeliunea sandinistă a dus la răsturnarea dictatorului Anastasio Somoza din Nicaragua. Reagan a autorizat CIA să acorde ajutoare de 20 de milioane de dolari contrarevoluţionarilor, finanţate parţial din vânzări ilegale de arme către Iran. Războiul civil din Nicaragua s-a încheiat în 1990, dar a lăsat în urmă 50.000 de morţi. Reagan a trimis consilieri în El Salvador pentru a combate rebeliunea FMLN, rezultând în 72.000 de decese între 1980-1992.
Pe 25 octombrie 1983, SUA au intervenit în Grenada după asasinarea prim-ministrului Maurice Bishop. Operaţiunea „Urgent Fury”, cerută de Organizaţia Statelor din Caraibe de Est, a dus la moartea a peste o sută de persoane. În 1989, George Bush a ordonat intervenţia în Panama, rezultând în operaţiunea „Juste Cause”, care a dus la predarea generalului Manuel Noriega, fost colaborator al serviciilor secrete americane, şi a avut un bilanţ de 500 de morţi, deşi estimările ONG-urilor sugerează câteva mii. În Panama a fost fondată Şcoala Americilor, un centru de instruire militară care a operat până în 1984, unde au fost instruiţi mulţi dictatori.
Astfel, intervenţiile SUA în America Latină au fost motivate adesea de strategii geopolitice și de control asupra regimurilor considerate ostile intereselor americane, lăsând în urmă un impact profund asupra țărilor vizate, precum și asupra relațiilor internaționale.