Motivele întârzierii adoptării
Bulgaria a devenit joi, 1 ianuarie 2026, al 21-lea stat membru al zonei euro, în timp ce România continuă să rămână în afara monedei unice, pe fondul unui deficit bugetar ridicat, al dezechilibrelor fiscale persistente și al lipsei unui consens politic clar privind adoptarea euro. După această extindere, numărul statelor din Uniunea Europeană care nu utilizează moneda comună se restrânge, iar perspectivele unor noi aderări rămân limitate, potrivit Reuters.
În România, aproximativ 59% dintre cetățeni susțin adoptarea monedei euro, conform datelor Eurobarometrului realizat pentru Comisia Europeană. Cu toate acestea, țara se confruntă cu cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, iar stabilizarea finanțelor publice reprezintă principalul obstacol în calea aderării. Analiștii citați de Reuters estimează că România va avea nevoie de mai mulți ani pentru a-și echilibra bugetul și a îndeplini criteriile necesare unei perspective realiste de intrare în zona euro.
În plus, pe fondul inflației ridicate, al măsurilor de austeritate și al ascensiunii extremei drepte înaintea alegerilor din 2028, tema adoptării monedei unice a dispărut aproape complet din dezbaterea publică. Această situație a fost confirmată și de economistul șef al Băncii Naționale a României, care a subliniat că stabilitatea economică este esențială pentru a îndeplini criteriile de convergență.
În Ungaria, de exemplu, sprijinul public pentru euro este de aproximativ 72%, cel mai ridicat nivel dintre statele UE care nu sunt în zona euro, conform Eurobarometrului. Totuși, aderarea este blocată din motive politice. Premierul Viktor Orbán se opune unei integrări mai profunde în structurile europene, iar forintul este consacrat ca monedă națională în Constituție, ceea ce face necesară o majoritate parlamentară largă pentru orice schimbare. Liderul opoziției, Péter Magyar, a declarat că va orienta Ungaria spre adoptarea euro dacă partidul său va câștiga alegerile de anul viitor.
În Polonia, sprijinul public pentru adoptarea euro este de aproximativ 45%. Ministrul Finanțelor, Andrzej Domański, a afirmat că autoritățile de la Varșovia nu lucrează la un plan de aderare și că economia poloneză este „fericită să aibă propria monedă”. De asemenea, liderul partidului Lege și Justiție, Jarosław Kaczyński, consideră că susținerea monedei euro reprezintă o amenințare la adresa intereselor naționale, ceea ce reflectă un climat politic puternic eurosceptic.
În Cehia, doar aproximativ 30% dintre cetățeni susțin adoptarea euro. Guvernul nu are planuri concrete în acest sens, iar nivelul relativ scăzut al datoriei publice alimentează temerile privind asumarea obligațiilor financiare ale statelor mai îndatorate din zona euro. Fostul premier Andrej Babiš a susținut chiar consacrarea coroanei cehe în Constituție, după ce partidul său a virat spre poziții mai conservatoare și eurosceptice.
În Suedia, adoptarea monedei unice rămâne în afara agendei politice majore. După referendumul din 2003, când 56% dintre alegători au respins euro, sprijinul public a rămas modest. Partidele populiste și eurocritice, în special Democrații Suedezi, se opun ferm aderării, iar influența lor asupra guvernului minoritar de dreapta face ca orice discuție despre euro să rămână pur teoretică.
Danemarca beneficiază de o clauză de excepție (opt-out) care îi permite să rămână în afara zonei euro chiar dacă ar îndeplini criteriile de convergență.
Sprijinul public pentru moneda unică este de aproximativ 33%, iar autoritățile daneze nu au anunțat intenții de a renunța la acest statut special.