Tensiuni diplomatice majore
Când liderii din Marea Britanie, Franța, Germania și Ucraina s-au reunit la Londra săptămâna aceasta pentru a-și alinia pozițiile cu privire la eforturile rapide ale Washingtonului pentru un acord de pace, Polonia nu a fost inclusă pe lista invitaților. A fost a doua respingere, după ce Varșovia nu a fost invitată la un summit crucial pentru pace la Geneva, pe 23 noiembrie, notează Politico. Excluderea Poloniei de la masa de discuții este o lovitură amară pentru o țară care a adoptat una dintre cele mai active poziții ale UE în privința Ucrainei. Tabăra naționalistă de dreapta din jurul președintelui Karol Nawrocki îl învinovățește pe premierul Donald Tusk pentru eșec. "Absența Poloniei de la Londra este încă un exemplu al incompetenței lui Donald Tusk", a exclamat Marek Pęk, senator din partea partidului naționalist Lege și Justiție, după întâlnirea de la Downing Street, numindu-l pe Tusk "un politician de rangul doi în Europa". Motivele frustrării Poloniei sunt clare. Polonia nu numai că găzduiește 1 milion de refugiați ucraineni și acționează ca principal centru de aprovizionare pentru Ucraina, dar Varșovia joacă și un rol esențial în efortul Europei de reînarmare. Polonia este cel mai mare donator pe cap de locuitor al NATO pentru apărare și dorește să-și crească numărul de militari activi la 500.000.
Tusk a manifestat, de asemenea, o oarecare frustrare față absența Poloniei la reuniunile diplomatice. După întâlnirea de la Geneva, el a cerut să fie adăugat la comunicatul european comun - o cerere menită să salveze aparențele, despre care comentatorii de la Varșovia au spus că nu face decât să sublinieze absența Poloniei. Săptămâna trecută, la Berlin, stând lângă cancelarul german Friedrich Merz, Tusk a încercat să dezamorseze stânjeneala provocată de respingerea diplomatică a Poloniei cu o notă de ironie. "Nu vreau să stârnesc emoții, dar să spunem clar: Nu toată lumea de la Washington - și cu siguranță nimeni de la Moscova - își dorește ca Polonia să fie prezentă peste tot", a spus el, înainte de a adăuga că a perceput această exilare „ca un compliment”. Guvernul insistă că nu s-a întâmplat nimic neobișnuit la Londra. Formatul „a fost propus de prim-ministrul [Keir] Starmer”, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului, Adam Szłapka, argumentând că „există zeci de astfel de formate și se schimbă constant. Nu fiecare format produce rezultate, iar Polonia nu trebuie - și nu ar trebui - să participe la toate”. El a menționat că ministrul de externe Radosław Sikorski s-a alăturat unei convorbiri telefonice cu președintele ucrainean Volodymyr Zelensky și Starmer după întâlnire - o dovadă, a spus el, că Polonia „rămâne pe deplin implicată”.
Oficialii polonezi se grăbesc să sublinieze că nu există negocieri de pace reale cu Rusia, cel puțin pentru moment. „Acestea sunt instantanee, nu o arhitectură”, a spus un diplomat despre absența Varșoviei. „Este prea devreme pentru isterie”, a comentat el cerând acoperirea anonimatului. În primii ani ai războiului, Polonia era imposibil de ignorat. A trimis o mare parte din arsenalul său în Ucraina, a convins Berlinul să trimită tancuri Leopard la Kiev și a servit ca centru logistic indispensabil al NATO, în special de la o bază aeriană din apropierea orașului Rzeszów. Dar o mare parte din această influență s-a estompat. Stocurile de arme din era sovietică ale Poloniei sunt epuizate, iar vasta sa campanie de reînarmare nu va elibera nimic din ceea ce poate oferi străinătatea timp de ani de zile.
Între timp, Franța, Germania și Marea Britanie promit acum noi sisteme de apărare aeriană, rachete cu rază lungă de acțiune și, ceea ce este esențial, sunt dispuse să contribuie cu trupe la orice misiune viitoare de monitorizare sau menținere a păcii în Ucraina. Chiar dacă sunt doar promisiuni, Polonia a exclus deja această posibilitate. În discuțiile care se concentrează acum pe aplicarea încetării focului și garanțiile de securitate, sprijinul din trecut contează mai puțin decât resursele care pot fi mobilizate, iar Kievul s-a adaptat în consecință. Zelenski se bazează acum în mare măsură pe capitalele care pot aduce ceva nou la masa negocierilor. „Americanii nu ne vor, liderii europeni nu ne vor, Kievul nu ne vrea – atunci cine ne vrea?”, a declarat fostul prim-ministru Leszek Miller după discuțiile de la Londra. "Se întâmplă ceva neplăcut și ar trebui să încetăm să ne prefacem că nu este așa", a opinat el.
Fostul președinte Bronisław Komorowski, un aliat politic al lui Tusk, a susținut că absența Poloniei reflectă realitățile geopolitice, nu un eșec diplomatic. Londra a reunit „cele trei țări europene cele mai puternice” – din punct de vedere politic, militar și economic – cele care contribuie cel mai mult la efortul de război al Ucrainei, a spus el. Polonia, a adăugat el, „este pur și simplu mai slabă” și, deși Europa apreciază rolul Varșoviei, acesta trebuie să fie „în concordanță cu ponderea sa reală”, a arătat fostul președinte. Pe de altă parte, eforturile Poloniei de a dobândi greutate diplomatică nu sunt ajutate de dificultățile sale de a vorbi pe o singură voce în străinătate. În timp ce Tusk se concentrează pe eforturile de coordonare europeană, președintele Nawrocki, susținut de opoziția naționalistă, s-a ocupat de consolidarea propriilor credite în politica externă, călătorind la Washington, cultivând contacte în jurul administrației lui Donald Trump și vorbind public despre "vocea independentă" a Poloniei. Cele două părți își adresează frecvent critici reciproce. Tusk i-a reamintit recent lui Nawrocki că Legea fundamentală poloneză încredințează politica externă guvernului, nu președinției. Însă în ciuda teatralității, ambele tabere împărtășesc aceeași linie dură față de Rusia. Ceea ce nu împărtășesc este o strategie pentru a naviga la Washington.
Oficialii guvernamentali recunosc că Nawrocki are în prezent un acces mai direct la Casa Albă. Consilierul său principal pentru politică externă, Jacek Saryusz-Wolski, o spune fără menajamente: "Trump nu se va întâlni niciodată cu Tusk. Se va întâlni cu președintele. Datorită lui, Polonia are încă un canal de comunicare cu Washingtonul". Cercul lui Nawrocki susține că acest lucru îi conferă o influență pe care Tusk nu o poate egala. Fără acces la Trump, Tusk "nu adaugă nimic distinctiv" la discuțiile occidentale la nivel înalt, a declarat Saryusz-Wolski pentru POLITICO. În opinia sa, dacă nu există cineva cu statutul președintelui care să afirme interesele Poloniei la cel mai înalt nivel, țara va urma pur și simplu orice compromis pe care Parisul, Berlinul și Londra îl vor încheia cu Washingtonul. Oficialii recunosc în privat că un canal de comunicare cu Washingtonul este important - și, deocamdată, Nawrocki îl are. Totuși, ei avertizează că a miza totul pe un singur președinte american imprevizibil este riscant, mai ales după ce noua strategie de securitate a SUA a semnalat în mod deschis că Europa trebuie să-și asume o responsabilitate mult mai mare pentru propria apărare. Consecința faptului că Nawrocki se ocupă de diplomația cu Trump, în timp ce Tusk se ocupă de Europa, este că poate părea că există două politici externe simultan. "Problema nu este poziția Poloniei", a spus un diplomat occidental de rang înalt, referindu-se la poziția pro-Ucraina a țării. "Problema este să știm cine vorbește în numele Poloniei", a arătat el. Dacă este o consolare pentru Tusk, Merz din Germania insistă că ia în considerare poziția Varșoviei.
"Poziția mea față de Polonia este foarte clară: nu facem nimic fără o coordonare strânsă cu Polonia", i-a promis cancelarul lui Tusk săptămâna trecută.