Originea darurilor de Moș Nicolae
Legenda moș reprezintă subiectul principal al acestui articol. Moș Nicolae este o personificare populară a timpului îmbătrânit. El a preluat din calendarul creștin numele și data de celebrare de Sfântul Nicolae, un personaj real (episcop de Myra), apărător al credinței în Iisus. Potrivit istoricilor, Sfântul Nicolae a trăit în secolele II-III d.Hr, iar data de 6 decembrie celebrată astăzi este data morții sale, în anul 352. "Sfântul Nicolae este un simbol al bunătății, credinței și generozității", afirmă profesorul Daniel Bălănescu, expert în istoria religioasă.
Când a crescut, Nicolae a fost dus la școală pentru a studia Sfânta Scriptură, deoarece încă de la vârste fragede s-a arătat iubitor de săraci. Rămas fără părinți, a folosit averea rămasă de la părinții săi pentru a-i ajuta pe cei săraci și pentru a ridica o biserică. De-a lungul vieții, Nicolae a propovăduit învățăturile Sfintei Scripturi cu multă sârguință, ceea ce l-a făcut să fie foarte îndrăgit de locuitorii orașului.
În 1087, în timp ce locuitorii creștini greci din Myra au fost subjugați de dinastia musulmană Seljuq, un grup de negustori din Italia a scos oasele majore ale scheletului lui Nicolae din sarcofagul său. Oasele sfântului au fost duse la Bari și puse în Basilica di San Nicola. Marinarii din Bari au adunat doar jumătate din scheletul lui Nicolae, lăsând fragmentele minore în sarcofagul bisericii. Acestea au fost ulterior luate de marinarii venețieni în timpul primei cruciade și plasate la Veneția, unde a fost construită o biserică dedicată lui Nicolae.
Sfântul Nicolae a fost mai târziu revendicat ca un sfânt patron al multor grupuri diverse, de la arcași, marinari și copii până la amanetari și bancheri. Conform surselor istorice, mâna Sfântului Nicolae se află de 400 de ani la Biserica voievodală „Sfântul Gheorghe Nou” din București. Aceasta a fost trimisă lui Mihai Viteazul de Cardinalul de Bari, ca semn de prețuire pentru vitejia domnitorului.
Oferirea de cadouri a devenit o tradiție de Sfântul Nicolae, după ce sfântul însuși a devenit cunoscut datorită mărinimiei sale. Seara de 5 spre 6 decembrie este cea mai așteptată seară de către copii. Aceștia își lustruiesc ghetuțele și îl așteaptă cuminți pe Moș Nicolae. O legendă spune că Nicolae a salvat de la prostituție trei surori sărace, lăsându-le bani la fereastră pentru a-și putea face zestre. Acest episod a inspirat tradiția darurilor de Moș Nicolae.
În Transilvania, Moș Nicolae este numit Sân-Nicoară și este unul dintre cei mai populari sfinți. O legendă ardeleană spune că Sân-Nicoară poate fi văzut în noaptea de Anul Nou în lumina mare, când cerurile se deschid de trei ori. De asemenea, se spune că Sfântul Nicolae este protectorul familiilor și intervine în educația copiilor. Cei care nu au fost cuminți pot primi o nuielușă în ghetuțe, iar cei care merită primesc dulciuri și cadouri.
În tradiția românească, ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sărbători care începe la mijlocul lui noiembrie. Moș Nicolae apare pe un cal alb, simbolizând prima zăpadă a iernii. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit nu doar o zi de daruri, ci și una de activități caritabile. De asemenea, Moș Nicolae are o carte în care înregistrează faptele copiilor, bune sau rele.
Cu toate acestea, în unele regiuni din Germania, copiii se costumează în Moș Nicolae și colindă casele vecine pentru a primi dulciuri. În Ungaria, copiii își lustruiesc pantofii și îi așază pe pervazuri, așteptând darurile de la Moș. Tradiția darurilor de Moș Nicolae este o modalitate de a menține vie memoria bunătății și generozității sfântului.
În concluzie, Moș Nicolae rămâne o figură emblematică în cultura românească și nu numai, simbolizând generozitatea și altruismul. Tradiția cadourilor de Moș Nicolae continuă să fie celebrată cu bucurie de copii și familii, păstrând vie amintirea valorilor pe care le întruchipează acest sfânt.
Pe măsură ce ne apropiem de sărbătoare, este important să ne amintim de semnificația acestor tradiții și să le transmitem mai departe generațiilor viitoare.