Curtea Constituțională în prim-plan
Președinta Curții Constituționale, Simina Tănăsescu, a oferit miercuri, 3 decembrie 2025, detalii despre controversa care a marcat alegerile prezidențiale din 2024. Aceasta a precizat că, deși primul tur al scrutinului din noiembrie 2024 fusese inițial validat, judecătorii CCR au aflat, odată cu opinia publică, despre existența unor condiții care au condus la anularea întregului proces electoral. "Curtea Constituțională a luat la cunoștință odată cu toți ceilalți cetățeni de conținutul documentelor declasificate", a afirmat Tănăsescu într-un interviu acordat Europa Liberă, explicând că primul tur al alegerilor fusese validat pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv. Cei doi candidați declarați calificați pentru turul al doilea erau Elena Lasconi și Călin Georgescu. Totul s-a schimbat însă după declasificarea documentelor CSAT, prin care s-a confirmat ingerința unei puteri străine, favorizând un candidat în detrimentul altora.
Decizia Curții de a invalida întregul proces electoral a condus la reluarea alegerilor prezidențiale, proces care a implicat strângerea de noi semnături, desemnarea de noi candidați și două tururi de scrutin în mai 2025, în urma cărora Nicușor Dan a fost ales președinte. Simina Tănăsescu a subliniat că Curtea Constituțională nu este o „super-putere”, ci un garant al supremației Constituției și al echilibrului între cele trei puteri ale statului. "Competențele Curții noastre Constituționale sunt limitate, în sensul că ea nu poate să verifice altceva decât legi sau acte de rang legislativ. Curtea noastră nu poate să verifice acte administrative, hotărâri de guvern, acte ale consiliilor locale, ale primarilor", a explicat Tănăsescu.
Președinta CCR a mai amintit că deciziile CCR se iau de regulă la sesizarea unor subiecte explicit prevăzute, cu excepția inițiativelor de revizuire a Constituției. "Noi nu avem o competență limitată și avem, chiar și în sfera raporturilor dintre instituții, atribuții destul de restrictive, cu o singură excepție - inițiativele de revizuire a Constituției. În rest, toate atribuțiile Curții se realizează exclusiv la sesizarea unor subiecte", a detaliat Tănăsescu. Aceasta a explicat, de asemenea, de ce există opinii separate la CCR, o practică ce reflectă transparența și complexitatea deliberărilor: "Dacă îmi dați voie să folosesc o butadă celebră care spune că punctele de vedere ale juriștilor sunt precum sticla, precum geamurile. Fiecare luat separat e foarte transparent. Când le pui împreună, devin opace".
Diferențele de opinie apar din nuanțe sau din schimbări ale realității sociale, iar absența dezbaterilor contradictorii ar fi un semn îngrijorător pentru societatea românească. "M‑aș mira foarte tare dacă n‑am avea argumente diferite, poziții diferite, dacă n‑am avea dezbateri", a subliniat președinta CCR. Tănăsescu a abordat și tema independenței judecătorilor, aducând în discuție „datoria de nerecunoștință” față de autoritatea care i-a numit, dat fiind că mandatul unui judecător constituțional este de nouă ani, mult mai lung decât cel al președintelui sau parlamentarilor. "Desemnat va fi tocmai judecătorul împotriva căruia mai toată lumea n-are nimic, cu care toată lumea crede că ar putea funcționa liniștit. Ori asta e poate una din cele mai importante garanții ale independenței judecătorului: faptul că reușești să primești susținere din partea unei majorități destul de importante din cadrul Parlamentului", a explicat profesoara de Drept Constituțional.
De asemenea, președinta CCR a amintit că, prin modificările legislative din 2018, votul necesar pentru validarea unui judecător a fost redus de la majoritate absolută la majoritate simplă, consolidând în același timp legitimitatea democratică indirectă a Curții. În mijlocul controverselor stârnite de anularea alegerilor prezidențiale din 2024 și a dezbaterilor care au urmat în opinia publică, noua președintă a Curții Constituționale, Simina Tănăsescu, a vorbit despre limitele puterii CCR, despre felul în care sunt selectați judecătorii și despre provocările generate de polarizarea societății.
Întrebată dacă numirea unor judecători proveniți din politică poate afecta autonomia CCR, Tănăsescu a explicat că fundamentul instituției stă tocmai în protejarea independenței individuale a fiecărui membru. Jurnalista a adus în discuție opiniile potrivit cărora partidele ar putea exercita influență asupra magistraților ajunși la Curte din zona politică. "Există o delimitare în momentul în care ajungi judecător la Curtea Constituțională de viața de dinainte sau au existat influențări în vreun fel?", a întrebat jurnalista. Președinta CCR spune că „Cred că întrebarea dumneavoastră vizează noțiunea de independență a judecătorului constituțional, care este reală, care n-are cum să nu fie reală. Independența judecătorului presupune absența oricărei ingerințe din partea oricărei autorități, a oricărui alt subiect, al oricărei alte persoane în activitatea pe care o desfășoară judecătorul”.
Tănăsescu a invocat teoria lui Hans Kelsen, părintele justiției constituționale europene, explicând că acesta a vorbit despre „datoria de nerecunoștință a judecătorului constituțional” față de autoritatea care l-a numit. A reamintit că modelul imaginat de Kelsen prevedea, încă de la început, posibilitatea ca judecătorii constituționali să provină nu doar din magistratură, ci și din rândul profesorilor universitari sau chiar din sfera politică, cu condiția să dovedească, odată ajunși în funcție, că se distanțează complet de orice influențe. Ea a subliniat că sistemul românesc include o serie de garanții: mandatul de nouă ani, care „e o perioadă suficient de lungă pentru ca distanțarea să se producă“, caracterul nereînnoabil al mandatului, incompatibilitățile stricte și criteriile tehnocratice de selecție, inclusiv obligativitatea unei cariere juridice consistente.
Jurnalista a insistat asupra ideii că, în ultimii ani, o coaliție aflată la guvernare ar fi putut, teoretic, să influențeze componența Curții. Tănăsescu a explicat că dezbaterea despre modalitatea de numire nu este nouă și a amintit modele din Italia, Germania și Ungaria, unde sunt folosite majorități calificate. A descris pe larg procedura italiană, construită astfel încât, după mai multe tururi de scrutin, să fie desemnat candidatul împotriva căruia „mai toată lumea n-are nimic”. Președinta CCR a arătat că un astfel de model ar permite implicarea reală a opoziției parlamentare, chiar și atunci când aceasta nu are puterea de a impune un candidat propriu. "Nu știu dacă ar fi desemnat un judecător de opoziție, dar cu certitudine, într-o astfel de procedură, chiar și membrii opoziției parlamentare ar fi cumva implicați în procesul decizional, chiar dacă n-ar fi neapărat favorabil unei anumite persoane, cel puțin nu i-ar fi defavorabil", a spus ea.
După anularea alegerilor prezidențiale de către CCR, reacțiile din spațiul public au devenit mult mai dure. Președinta CCR a fost întrebată dacă aceste tensiuni au dus la amenințări sau presiuni asupra judecătorilor. "Eu nu știu de amenințări directe. Există foarte multe petiții, dar Curtea primește în mod obișnuit foarte multe petiții", a afirmat Tănăsescu, precizând că instituția are o comunicare constantă cu cetățenii. "Amenințări în mod direct, eu nu am primit. Din câte știu, nici colegii mei. Polarizarea din societate o percepem și noi, dar ea nu semnifică mai mult decât constatarea realității că, da, societatea astăzi este destul de polarizată", a punctat ea. Președinta CCR a explicat și că instanța constituțională a aflat odată cu opinia publică despre neregulile care au dus la anularea scrutinului: după validarea primului tur din decembrie 2024, judecătorii au primit informații suplimentare venite din partea instituțiilor abilitate.
Tănăsescu a ținut să clarifice încă o percepție greșită. "Curtea Constituțională nu este o super-putere", a spus ea, insistând că atribuțiile sale sunt mai limitate decât ale unor instituții similare din alte state. "Competențele Curții noastre Constituționale sunt limitate, în sensul că ea nu poate să verifice altceva decât legi sau acte de rang legislativ. Curtea noastră nu poate să verifice acte administrative, hotărâri de guvern, acte ale consiliilor locale, ale primarilor", a mai spus aceasta.
Ea a precizat că CCR funcționează exclusiv pe baza sesizărilor formulate de actorii prevăzuți în lege și că mandatul Curții este acela de a garanta supremația Constituției, nu de a arbitra toate conflictele politice sau administrative.