Încercare extremă de anduranță
Mick Meaney a captat atenția internațională în anul 1968, când a bătut un record mondial prin petrecerea a 61 de zile îngropat de viu. La 21 februarie 1968, în Kilburn, Londra, comunitatea irlandeză s-a adunat pentru a urmări acest experiment extrem, iar Meaney a declarat: "Îmi doresc să fiu amintit pentru această realizare". Sicriul său a fost coborât într-o groapă, cu doar o țeavă pentru aer și o altă conductă pentru alimente și apă.
Potrivit unui documentar care va fi difuzat pe 26 noiembrie pe TG4, povestea lui Meaney este una de ambiție și perseverență. "Tata a fost un om mândru din Tipperary", afirmă fiica sa, Mary Meaney. "El reprezenta generația de irlandezi care lucrau din greu în străinătate, trimițând banii acasă familiei în vremuri dificile".
Înainte de această încercare, Meaney visa să devină boxer profesionist, dar o accidentare i-a frânt visurile. A început să lucreze ca muncitor în construcții și, după ce a supraviețuit unui accident în care a fost prins sub dărâmături, a decis să își încerce norocul în stabilirea unui record mondial.
Povestea lui Meaney nu este singulară; în anii 1920, în California, au apărut competiții de anduranță care includeau diverse provocări neobișnuite. De exemplu, Bill White, un texan, deținea anterior recordul cu 55 de zile petrecute îngropat. Meaney, dornic să depășească această performanță, a colaborat cu Michael „Butty” Sugrue, un impresar din comunitatea irlandeză care a organizat evenimentul.
Sicriul său a fost transportat la o curte de construcții, unde a fost îngropat. Meaney a stabilit o rutină zilnică, incluzând exerciții fizice, lectură și conversații telefonice cu susținătorii. Deși la început a câștigat atenția mass-media, interesul publicului a început să scadă pe măsură ce evenimentele globale, precum războiul din Vietnam și asasinarea lui Martin Luther King, au eclipsat povestea sa.
După 61 de zile, Meaney a fost dezgropat, iar momentul a fost marcat de o mare festivitate. "Mi-ar plăcea să mai stau încă o sută de zile", a spus el zâmbind, dar realitatea a fost diferită. Deși a obținut faimă temporară, nu a reușit să își monetizeze realizarea. Sugrue, care l-a ajutat să își organizeze încercarea, s-a dovedit a fi un partener de afaceri neserios, iar contractele de sponsorizare promise nu s-au materializat.
Mary Meaney, care avea doar trei ani când tatăl ei s-a întors acasă, a afirmat că tatăl său a fost folosit de către alții. "Se întoarce fără nimic în buzunar, doar cu amintiri", a spus ea. Faima sa a fost efemeră, iar nimeni din partea Guinness World Records nu a recunoscut fapta sa. În același an, Emma Smith a reușit să se îngroape timp de 101 zile, contestând astfel recordul lui Meaney.
După această încercare, Meaney a muncit pentru consiliul regional din Cork și a murit în 2003. "Își dorea o viață extraordinară, dar realitatea a fost că a dus o viață obișnuită", a concluzionat Mary Meaney.
Această poveste ne reamintește de ambițiile și provocările oamenilor care caută recunoaștere, dar și de realitățile dure ale vieții de zi cu zi.