O poveste de solidaritate
În primăvara anului 2024, în Maternitatea din Timișoara, o fetiță a venit pe lume fără a primi îmbrățișările unei mame. Aceasta, în schimb, a fost abandonată, purtând doar numele de Anais pe brățara de identificare. Potrivit unei relatări a Consiliului Județean Sibiu, povestea micuței a luat o turnură pozitivă când, după trei săptămâni, a fost adoptată de familia preotului Rareș Dușescu din Agnita, județul Sibiu. Preoteasa Iuliana Dușescu a declarat: „Cei de la Protecția Copilului ne-au întrebat dacă vrem să o îngrijim, iar noi am acceptat cu drag.”
Familia Dușescu locuiește într-un apartament cu patru camere pe strada Fabricii, unde râsetele celor șase copii se aud până în stradă. Aceștia o primesc pe Anais ca pe o soră, iar preoteasa, care este mama a cinci copii biologici, a mai avut grijă în trecut și de alți copii abandonați. Printre aceștia se numără o pereche de gemene care au rămas cu ei până la majorat.
„Doar când este sărăcie vezi cu adevărat ajutorul lui Dumnezeu”, afirmă Iuliana, subliniind că familia sa nu a cerut niciodată ajutor, ci, dimpotrivă, a încercat mereu să ofere sprijin celor aflați în nevoie. Aceștia își completează veniturile din vânzarea mierii, provenită de la cei 30 de stupi de albine pe care îi au în Ghijasa de Sus.
Iuliana, originară din Fieni, județul Dâmbovița, a venit la Sibiu pentru a studia Literele, unde l-a întâlnit pe soțul său, pe atunci student la Teologie. După o perioadă de muncă, a ales să devină mamă cu normă întreagă, dedicându-se atât propriei familii, cât și îngrijirii altor copii. „Să ai cinci copii este o binecuvântare, iar când crești și alte suflete abandonate, știi că faci ceea ce trebuie”, adaugă aceasta.
În bucătăria familiei, mirosul de supe, sarmale și dulciuri se împletește cu râsetele copiilor. „Mă ajută la gătit, mai ales la pizza și clătite. Este o bucurie să îi văd cum se sprijină unii pe ceilalți”, spune Iuliana. În jurul lor se află și Ariel, pisica albă a familiei, care își face veacul prin casă.
Doi dintre copii, Marian și Ana, practică taekwon-do, având deja medalii câștigate la competiții. „Nu-mi este greu să-i duc la antrenamente, deoarece sportul le oferă disciplină și spirit de echipă”, afirmă preotul Rareș, care se ocupă și de transportul lor. Deși păstorește o parohie cu peste 1.000 de suflete, acasă găsește liniștea și bucuria de a fi alături de familia sa.
Anais, acum parte a familiei, este privită ca o soră de către ceilalți copii. „Ne spuneau că o vor pe Anais drept surioara lor, dar să facem ceva să plângă mai puțin”, povestește părintele Rareș. Seara, familia se adună în jurul mesei, unde copiii își fac temele și își ajută părinții la gătit.
„Este o normalitate asumată”, concluzionează părinții, subliniind că fiecare copil merită iubire, indiferent de circumstanțele nașterii sale.
De la etajul patru al blocului din Agnita, vocile celor șase copii se aud vesel în stradă, demonstrând că dragostea și credința pot transforma orice casă într-un cămin, chiar și în fața dificultăților.