30 octombrie 1971: Tragedia de la Certej
În dimineața zilei de 30 octombrie 1971, barajul iazului de steril de la Certej s-a rupt, iar avalanșa de mâl toxic a ucis 89 de oameni, rănind alți aproape 100, majoritatea victimelor fiind copii. Tragedia a fost "acoperită" de presa vremii, care nu a publicat măcar un rând despre catastrofa minieră petrecută în dimineaţa de 30 octombrie 1971, iar autorităţile regimului comunist au încercat să ţină sub tăcere ecourile acesteia.
Ce s-a întâmplat? Iazul de decantare supraîncărcat cu steril, care trebuia de mai mulţi ani scos din exploatare, a cedat la poalele căruia au fost construite mai multe blocuri pentru oamenii care lucrau în minele de aur şi cupru din zonă. În doar un sfert de oră, cele peste 300.000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, acoperind şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 50 de gospodării.
Din cele 89 de victime ucise în urma catastrofei, aproape jumătate erau elevi şi preşcolari, iar aproape un sfert erau femei, casnice. Mărturii cutremurătoare s-au păstrat la Arhivele judeţului Hunedoara, în fondul rezervat dosarelor Procuraturii Devei, şi în Arhivele fostei Securităţi.
„În dimineaţa de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5.00 s-a rupt barajul de la sterilul de minereu al Exploatării miniere, iar avalanşa de mâl şi apă a distrus şase blocuri situate la o distanţă de circa 500 de metri”, consemna procurorul şef adjunct Alexandru Oprean, de la Procuratura Judeţeană Hunedoara. Avalanşa a fost surprinsă de mulţi cetăţeni în case, unii dormind. S-au stabilit măsuri urgente de salvare a celor accidentaţi, iar militarii din Deva, Orăştie şi Brad au fost aduşi la faţa locului.
„La un moment dat am auzit un vuiet puternic. Mi-am dat seama că nămolul provine de la decantor, deoarece cu cinci – şase ani în urmă, când decantorul s-a rupt, se întâmplase la fel”, declara muncitorul Aurel Chirla, audiat ca martor, în dosarul păstrat la Arhive. Autoritățile vremii nu au identificat niciun vinovat pentru această catastrofă.
Din materialele informative obţinute de la Inspectoratul Miliţiei judeţului Hunedoara reiese că în rândul populaţiei se discută nefavorabil la adresa conducerii exploatării miniere, pe motiv că a amplasat decantorul în loc necorespunzător, deasupra blocurilor de locuit. Aceasta a dus la o situaţie extrem de gravă, iar operaţiunile de curăţare a mâlului continuau. Potrivit anchetatorilor, cei mai mulţi dintre morţi au fost depozitaţi în căminul cultural, unde au fost spălaţi, îmbrăcaţi în salopete şi apoi predaţi familiilor pentru a fi înhumaţi. Unele cadavre au fost identificate cu mare greutate, din cauza deformaţiilor provocate.
Pe 6 şi 7 noiembrie, în urma lucrărilor de înlăturare a mâlului, au fost găsite două cadavre în plus, iar numărul total al persoanelor decedate găsite până la 7 noiembrie a.c. era de 84.
În concluzie, această tragedie a fost o lecţie dureroasă în privinţa siguranţei muncitorilor din industria minieră românească, dar autorităţile nu au luat măsuri de prevenire a unor asemenea incidente în viitor.