Recrutare voluntară în armată
Recrutarea voluntară a femeilor în Forțele Armate va începe în 2026, odată cu crearea unei unități cu 100 până la 150 de recruți, a anunțat ministrul Apărării, Nikos Dendias. "Vom începe recrutarea voluntară a femeilor în 2026. Vom forma o unitate de 100 până la 150 de voluntari pentru a consolida și mai mult legătura dintre femei și Forțele Armate", a declarat Dendias, vorbind la a 4-a Conferință Economică de la Naftemporiki. El a menționat că femeile reprezintă în prezent aproximativ 17% din Forțele Armate Grecești, o cifră care se aliniază cu media globală. "Totuși, trebuie să facem un pas mai departe – să creăm infrastructura necesară, precum și mentalitatea și cultura, astfel încât, dacă va fi vreodată nevoie, femeile să poată servi alături de bărbați în Forțele Armate Grecești". Alte țări europene cu serviciu militar voluntar pentru femei includ Cipru, Finlanda, Elveția și Austria. În Cipru, parlamentul a aprobat, în aprilie anul acesta, o lege care permite femeilor să se înscrie, dacă vor, în serviciul militar. În Finlanda, din 2024, femeile pot fi incluse în serviciul militar, voluntar, în aceleași condiții ca bărbații, pentru care serviciul militar e obligatoriu. Tot din 2024, Elveția are serviciu militar voluntar pentru femei. Ele se pot înrola în toate serviciile armatei, inclusiv în cele de luptă. Același regim este și în Austria.
Decizia Greciei de a introduce din 2026 un program de recrutare voluntară pentru femei în armată vine în contextul în care tot mai multe state europene — inclusiv România — discută despre echilibrul de gen în forțele armate și despre nevoia de modernizare a culturii militare. Ministrul Apărării, Nikos Dendias, a subliniat că această măsură nu este doar una simbolică, ci un pas strategic spre o armată modernă și echilibrată. "Trebuie să creăm infrastructura necesară, precum și mentalitatea și cultura, astfel încât, dacă va fi vreodată nevoie, femeile să poată servi alături de bărbați în Forțele Armate Grecești", a adăugat Dendias.
În România, femeile pot face parte din armată din anul 1995, însă doar pe bază de angajare profesională, nu printr-un sistem de recrutare voluntară. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Apărării Naționale (MApN) în 2025, femeile reprezintă aproximativ 15% din totalul personalului activ al Armatei Române – un procent apropiat de cel din Grecia, dar mult sub ținta de 25% recomandată de NATO pentru anul 2030. Femeile românce ocupă în prezent roluri cheie în structurile medicale, logistice și administrative, dar și poziții operative în unități militare și misiuni internaționale.
În contextul războiului din Ucraina și al creșterii tensiunilor în regiune, Ministerul Apărării Naționale a analizat, în 2024 și 2025, posibilitatea introducerii unui program de voluntariat militar pentru tineri, similar cu cel aplicat în alte state NATO. Surse guvernamentale au confirmat pentru publicațiile locale că în cadrul acestor discuții s-a luat în calcul și extinderea participării femeilor în programele de pregătire voluntară, însă proiectul nu a fost încă aprobat oficial. În prezent, România derulează Programul „Rezervist Voluntar”, care permite oricărui cetățean să se alăture armatei pe perioadă determinată.
Deși nu este un program dedicat femeilor, peste 30% dintre aplicanți în ultimii doi ani au fost femei, semn că există interes pentru o formă flexibilă de implicare în apărarea națională. La nivelul Alianței Nord-Atlantice, din care România și Grecia fac parte, egalitatea de șanse în armată este o prioritate. Conform NATO Gender Perspectives Report 2025, femeile reprezintă în medie 13,6% din totalul forțelor armate ale statelor membre, iar obiectivul pentru deceniul următor este depășirea pragului de 20%.
Documentul NATO arată că participarea femeilor nu este doar o chestiune de egalitate, ci și de eficiență strategică – forțele armate diverse sunt mai adaptabile, mai flexibile și mai capabile să răspundă nevoilor umanitare și civile din teatrele de operații moderne. Inițiativa Greciei de a introduce recrutarea voluntară a femeilor în armată reflectă o schimbare de paradigmă care atinge treptat și România. Dacă în anii ’90 femeile erau văzute ca o excepție în uniformă, astăzi ele sunt o parte esențială a sistemului militar modern. În următorii ani, România ar putea urma exemplul Greciei și al altor state europene prin dezvoltarea unui program de instruire voluntară dedicat femeilor, în cadrul unor structuri adaptate nevoilor actuale de apărare. Până atunci, însă, procesul de transformare rămâne unul cultural, nu doar administrativ.
După cum spunea și Nikos Dendias la Atena, "nu este suficient să oferim femeilor posibilitatea de a servi – trebuie să construim mentalitatea care să le primească".