Analiza controlului Chinei asupra mineralelor critice
Controlul chinei reprezintă subiectul principal al acestui articol. Într-un context global în care tehnologia modernă depinde din ce în ce mai mult de minerale critice, China se află în centrul acestui lanț de aprovizionare. La 20 octombrie 2023, un raport al Visual Capitalist a evidențiat că China domină producția a cel puțin 15 minerale sau grupuri de minerale critice, inclusiv galiu (98,7%), magneziu (95%), tungsten (82,7%) și pământuri rare (69,2%). Aceste minerale sunt esențiale pentru sectoare precum energia curată, apărarea și electronică.
Conform unui purtător de cuvânt al Ministerului Român al Economiei, „dependența de mineralele critice este o problemă de securitate națională pentru toate statele, inclusiv România”. Această declarație subliniază necesitatea ca țările să își diversifice sursele de aprovizionare. Pe lângă producția de minerale, China controlează și majoritatea capacităților de rafinare, cu aproximativ 90% din pământurile rare rafinate pe teritoriul său.
Această situație a determinat alte națiuni să caute modalități de a-și reduce dependența de resursele chinezești. De exemplu, Australia a devenit lider în producția mondială de litiu, cu 36,7%, și colaborează cu Statele Unite pentru a stimula aprovizionarea cu minerale critice. Pe 20 octombrie, SUA și Australia au semnat un acord care prevede investiții de 1 miliard de dolari în proiecte de minerale critice în următoarele șase luni. Prim-ministrul australian Anthony Albanese a subliniat că acest acord va sprijini extinderea capacităților de exploatare și prelucrare.
Pe de altă parte, decizia Chinei din aprilie de a suspenda exporturile unor minerale critice a provocat confuzie în rândul producătorilor din diverse industrii, inclusiv auto și aerospațială. Această măsură este văzută ca o pârghie în războiul comercial cu Statele Unite, conform unor analize din partea experților.
Pe lângă China, alte țări dețin rezerve semnificative de minerale critice. De exemplu, Brazilia produce 91% din niobiu, esențial pentru oțelul de înaltă rezistență, iar Republica Democrată Congo deține 75,9% din cobaltul global, vital pentru baterii. Aceste statistici arată că, deși China are un control semnificativ, nu este singura jucătoare importantă pe scena globală.
La summitul G7 din Canada, miniștrii energiei au anunțat lansarea unei „alianțe” pentru a contracara controlul Chinei asupra mineralelor critice. Ministrul german al Economiei, Katherina Reiche, a subliniat importanța diversificării surselor de import. Acest plan, creat în cadrul G7, urmărește stabilirea unor lanțuri de aprovizionare transparente și durabile, care să includă țări precum Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia și Statele Unite.
Experți precum Tae-Yoon Kim, de la Agenția Internațională pentru Energie, consideră că această alianță oferă o oportunitate majoră pentru redistribuirea puterii pe piață, având în vedere concentrarea rafinării mineralelor critice în China. Abigail Hunter, directoarea Center for Critical Minerals Strategy, a subliniat că, deși țările G7 au priorități diferite în ceea ce privește politica energetică, ele împărtășesc o îngrijorare comună în legătură cu securitatea aprovizionării.
Conform analizei, pentru a avea un impact real asupra pieței, este necesară implementarea unor măsuri concrete de transparență și trasabilitate, în special pentru a reduce influența companiilor chinezești. Abigail Hunter avertizează că „fereastra de oportunitate pentru a rezolva această problemă este încă deschisă, dar este foarte, foarte mică”.
În concluzie, controlul Chinei asupra mineralelor critice are implicații majore pentru economia globală și pentru securitatea națională a multor state.
Este esențial ca națiunile să colaboreze pentru a reduce dependența de resursele chinezești și pentru a asigura un acces mai fiabil la aceste materii prime esențiale.