Impactul economic al blackout-ului din 1977
România a cunoscut un singur blackout major în întreaga sa istorie, produs pe 10 mai 1977, în urma unei simple neînțelegeri între dispecerii energetici. Pana generală de curent, care a durat aproximativ cinci ore, a provocat pierderi economice de două ori mai mari decât cele generate de cutremurul din 4 martie 1977.
În prezent, tema blackout-urilor revine frecvent în spațiul public, mai ales după avariile recente din Europa. Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a dat asigurări că „un potențial blackout în această iarnă va fi 100% evitat”, însă specialiștii avertizează că, în contextul schimbărilor tehnologice și climatice, incidente similare celui petrecut în Spania în această primăvară ar putea deveni tot mai probabile.
În ultimii ani, mai multe pene de curent majore au afectat state europene, dar România nu a experimentat un blackout național din 2021, când mai multe județe – Alba, Satu Mare, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Cluj și Sibiu – au rămas temporar fără energie electrică. Totuși, din punct de vedere tehnic, acel incident nu s-a încadrat în definiția unui blackout.
Expertul în energie Dumitru Chisăliță explică faptul că România a avut un singur eveniment de acest tip, cu un impact semnificativ asupra economiei. El a precizat că „blackout-ul nu este nici una, nici alta, ci o situație care poate apărea în anumite momente neplanificate”, definindu-l drept o întrerupere de durată a alimentării cu energie electrică ce afectează peste 1.000 de persoane timp de cel puțin o oră, conform standardelor americane, și poate fi evaluat prin indicatorul de „un milion de ore om perturbări”.
Cauza principală a incidentului a fost o eroare de comunicare între dispeceri, care a dus la o cădere bruscă a frecvenței în sistemul energetic național. „A fost un factor sută la sută uman. Nu s-au înţeles dispecerii de la Porţile de Fier cu cei de la Sadu I, de la Sibiu. Unii au decuplat mai repede, ceilalţi n-au intrat şi, ca atare, a fost o cădere de frecvenţă care a determinat acest singur blackout din România”, a precizat expertul.
Pagubele au fost uriașe: pierderile economice au depășit un miliard de dolari la nivelul anului 1977, echivalentul a peste 5,3 miliarde de dolari în prezent. „Statistica privind cutremurul din 4 martie 1977 a fost undeva la jumătate ca și costuri față de ce a creat acest blackout”, a adăugat Chisăliță.
La nivel global, au fost raportate 269 de blackout-uri până în prezent, jumătate dintre ele în Europa și Statele Unite. Potrivit estimărilor internaționale, între anii 2020 și 2025 aceste evenimente au cauzat anual moartea a peste 8.000 de persoane, direct sau indirect.
Specialiștii atrag atenția că infrastructura îmbătrânită, digitalizarea incompletă și dezechilibrul dintre producție și consum cresc riscul unor pene masive de curent. Dumitru Chisăliță a avertizat că incidente similare celui produs recent în Spania ar putea deveni tot mai frecvente, nu din cauza lipsei unei rețele funcționale, ci a absenței unor echipamente capabile să opereze „în cascadă”, esențiale pentru menținerea stabilității sistemului energetic.
Potrivit expertului, în lipsa acestor instrumente, „regulatorul sau sistemul de protecție interpretează situația ca pe un defect”, ceea ce poate duce la opriri necontrolate ale alimentării. Soluția, spune el, constă în „regândirea întregului sistem, pornind de la noua filosofie de producție și consum” și armonizarea completă a componentelor acestuia.
Pentru a evidenția riscurile unui dezechilibru structural, Chisăliță a folosit o comparație sugestivă: „Gândiţi-vă că e ca şi când la o maşină te-apuci la un moment dat să-i scoţi o roată şi să-i pui una mai mare sau mai mică. Mai merge maşina? Merge maşina.
Dar ţi se strică direcţia, ţi se strică frânele, adică merge până la un moment dat.” Exemplul său subliniază fragilitatea echilibrului energetic și nevoia unei abordări unitare pentru a preveni astfel de disfuncționalități.