Un eveniment semnificativ pentru studiul ghețarilor
Un fragment uriaș de gheață, comparabil cu mărimea Parisului, s-a desprins recent din cel mai mare aisberg din lume, A23a. Acest aisberg, o platformă imensă de gheață cu o lungime de 80 km și o suprafață de 3.360 km pătrați, a fost generat în Antarctica în 1986 și a rămas stabil timp de decenii.
Începând din decembrie, A23a s-a îndreptat lent spre insula Georgia de Sud, situată mai la nord, fiind purtat de curenții oceanici. Imaginile obținute vineri de un satelit european, analizate de Agenția Franceză de Presă (AFP) și confirmate de cercetători, arată că o porțiune de aproximativ 19 km lungime și 6 km lățime s-a desprins din aisberg. Acest fragment, cu o suprafață de aproximativ 79 km², plutește acum în apele glaciale.
Oceanograful Andrew Meijers de la British Antarctic Survey, care monitorizează evoluția aisbergului, a declarat că "aceasta este, fără îndoială, prima bucată semnificativă a aisbergului care a apărut" până în prezent. Soledad Tiranti, glaciolog de la bordul navei de spărgător de gheață ARA Almirante Irízar a marinei argentiniene, a confirmat și ea desprinderea.
Deși A23a a suferit modificări de-a lungul timpului, inclusiv pierderea anterior a unei porțiuni mai mici, Meijers a menționat că aisbergurile sunt adesea străbătute de fracturi profunde. "Este un semn că aceste falii încep să se rupă", a adăugat el, subliniind că în trecut, alte aisberguri gigantice s-au prăbușit rapid după ce au început să piardă bucăți mari.
Totuși, el a avertizat că este dificil de prezis cum se va desfășura procesul de fragmentare. "Modul în care aceste lucruri se descompun nu este o știință exactă. Este foarte greu de spus dacă se va dezmembra în mii de bucăți sau dacă va rămâne intact", a explicat Meijers.
În opinia sa, traiectoria A23a spre Georgia de Sud, o zonă crucială pentru hrănirea speciilor de lei de mare și pinguini, nu ar trebui să se schimbe semnificativ din cauza pierderii acestui fragment. O fragmentare suplimentară ar putea, însă, reduce amenințarea pentru fauna sălbatică, oferind animalelor mai multă mobilitate între blocurile de gheață mai mici în căutarea hranei. Tiranti a concluzionat că aisbergul va continua să se îndrepte spre nord, dar direcția sa finală va depinde de curenții oceanici care îl influențează.