Descoperirea unei carote de gheață vechi de 1,2 milioane de ani aduce perspective noi asupra schimbărilor climatice.
O carotă de gheață, ce conține informații esențiale despre variațiile climatice pe Terra din ultimii 1,2 milioane de ani, a fost extrasă din Antarctica, fiind cu 400.000 de ani mai veche decât cel mai vechi eşantion cunoscut. Această realizare, anunțată de o echipă internațională de cercetători, reprezintă un pas important în înțelegerea climatului terestru.
Echipa de cercetători a forat o carotă de gheață de 2.800 de metri lungime, ajungând până la solul pietros de sub calota glaciară antarctică. Proiectul, intitulat „Beyond EPICA-Oldest Ice”, este coordonat de un consorțiu de doisprezece instituții științifice europene, care subliniază importanța acestei descoperiri.
Conform anunțului, eşantioanele colectate permit reconstituirea, pentru prima dată, a parametrilor climei terestre și a compoziției atmosferei de acum 1,2 milioane de ani. Cele mai vechi date anterioare se refereau la o perioadă de 800.000 de ani, obținute anul trecut în cadrul aceluiași proiect.
Primele analize arată că acest eşantion de gheață oferă o înregistrare continuă a datelor climatice pentru perioada menționată. Deși s-ar putea să fi pierdut o parte din informațiile sale paleoclimatice, eşantioanele de la adâncimea de 200 de metri ar putea conține gheață care datează de câteva milioane de ani.
Cercetătorii subliniază necesitatea unor analize suplimentare pentru a determina integritatea datelor o dată ce eşantionul va fi transportat în Europa, unde va fi depozitat la -50°C. Carlo Barbante, profesor la Institutul Polar Italian și coordonator al campaniei, a declarat că această carotă de gheață reprezintă cea mai lungă înregistrare continuă a climei noastre din trecut și poate oferi indicii despre legătura dintre ciclul carbonului și temperatura planetei.
Fiecare metru de gheață comprimată conține date climatice relevante pentru o perioadă de până la 13.000 de ani. Analizele ulterioare vor căuta să clarifice motivele tranziției misterioase care a avut loc în mijlocul Pleistocenului, când ciclurile glaciare au crescut în amplitudine și durata acestora a crescut de la 41.000 la 100.000 de ani, un proces posibil legat de variațiile concentrației de CO2 din atmosferă.
Cercetătorii au desfășurat acest proiect timp de mai mult de 200 de zile, pe parcursul a patru veri australe consecutive, în condiții extreme pe platoul central antarctic, la o altitudine de 3.200 de metri și sub o temperatură medie de vară de -35°C. De asemenea, se va efectua datarea rocilor subiacente pentru a determina când această regiune a Antarcticii a fost ultima dată fără gheață.
Această descoperire are potențialul de a transforma înțelegerea noastră asupra schimbărilor climatice și a impactului uman asupra mediului. Este o oportunitate rară de a privi în trecutul climatic al planetei noastre și de a extrage lecții valoroase pentru viitor.