Provocări financiare și politice în reintegrarea regiunii separatiste
Autoritățile din Republica Moldova analizează un plan de reintegrare a regiunii separatiste Transnistria, dar implementarea acestuia se confruntă cu obstacole financiare semnificative. Președintele Parlamentului, Igor Grosu, a subliniat că resursele necesare nu pot fi suportate exclusiv de țară, având în vedere dependența economică a regiunii de resurse furnizate gratuit.
Într-o emisiune difuzată la Radio Moldova, Grosu a explicat că reintegrarea Transnistriei implică nu doar resurse financiare, ci și o schimbare a actualei misiuni de menținere a păcii în zonă. Aceasta ar trebui să fie înlocuită cu o misiune civilă, sub egida ONU sau UE. „Costurile sunt mari, dar nu pot oferi cifre exacte. Suntem în proces de identificare a acestor resurse. Noi, de unii singuri, nu ni le putem asuma”, a declarat Grosu.
Regiunea Transnistria, care a devenit dependentă de resursele gratuite timp de 30 de ani, nu poate continua pe această cale, a avertizat președintele Parlamentului. Potrivit acestuia, este necesar să se ajusteze politicile de prețuri pentru a facilita reintegrarea. Grosu a subliniat că actuala misiune de pacificare, condusă de Federația Rusă, nu și-a demonstrat eficiența în a apropia cele două maluri ale Nistrului.
Întrebat despre posibilitatea ca planul de reintegrare să fie implementat înainte de aderarea Moldovei la Uniunea Europeană, Grosu a precisat că cele două procese sunt distincte și trebuie tratate separat. „Sunt două vehicule care merg cu vitezele lor. Aderarea la UE trebuie să progreseze rapid, oferind motivație și pentru malul stâng”, a adăugat el.
În ciuda provocărilor, autoritățile moldovene reafirmă angajamentul de a realiza reintegrarea prin dialog diplomatic. Vicepremierul pentru reintegrare, Oleg Serebrian, a menționat progresele în reintegrarea socială și economică a regiunii, dar a subliniat necesitatea unor eforturi suplimentare pentru atingerea obiectivelor stabilite.
Moscova, pe de altă parte, acuză Chișinăul că ar dori să profite de criza energetică din Transnistria, având o prezență militară ilegală în zonă. Aceasta adaugă o dimensiune suplimentară complexității situației din regiune, în contextul aspirațiilor Moldovei de integrare europeană.