Controversa premiului acordat lui Alex Mihai Stoenescu
Academia Română a provocat un val de controverse prin decernarea Diplomei „Meritul Academic” lui Alex Mihai Stoenescu, un istoric amator și colaborator al Securității comuniste. Miercuri, 4 decembrie, în cadrul unei ceremonii oficiale, Stoenescu a fost recunoscut pentru „activitatea prodigioasă” desfășurată în domeniul istoriei, în ciuda avertismentelor emise de specialiști și disidenți.
Stoenescu, despre care CNSAS a stabilit că a colaborat cu Securitatea între 1984 și 1987, a fost descris ca fiind un informator „prolific”, cu peste 70 de note informative înregistrate. Activitatea sa a fost apreciată de organele de securitate, iar el a fost recompensat de trei ori cu sume modeste în această perioadă. Acest aspect a stârnit reacții vehemente în rândul societății civile și al istoricilor, care contestă legitimitatea premiului acordat.
Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, a declarat că nu are responsabilitatea de a verifica trecutul premianților. „Eu nu am datoria să verific așa ceva, fiindcă nu sunt cenzor”, a afirmat el, subliniind că responsabilitatea revine secției de științe istorice. Această poziție a fost interpretată ca o încercare de a minimaliza implicațiile morale ale premierei unui fost colaborator al regimului comunist.
Criticii lui Stoenescu, precum politologul româno-israelian Michael Shafir, au subliniat legăturile sale cu Mișcarea Legionară și pozițiile sale controversate privind Holocaustul. Într-un articol din 2014, Shafir a evidențiat complexul de inferioritate intelectuală al lui Stoenescu, evidențiind că lucrările sale nu respectă standardele academice.
În ciuda acestor acuzații, Stoenescu a avut o carieră politică variată, trecând prin mai multe partide, inclusiv Partidul Noua Generație, fondat de Gigi Becali, actualmente parlamentar din partea AUR, un partid acuzat de derapaje extremiste. Această realitate ridică întrebări importante despre integritatea premiilor academice și despre responsabilitatea morală a instituțiilor de prestigiu.
Premiul acordat lui Stoenescu nu este doar o chestiune de recunoaștere individuală, ci reflectă o problemă mai largă a valorilor și a eticii în cercetarea istorică. Este esențial ca Academia Română să reexamineze criteriile de selecție și să își asume un rol activ în promovarea unei istorii corecte și echilibrate, bazate pe fapte și nu pe viziuni ideologice distorsionate.