INSP raportează extinderea infecției la nivel național
Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) a anunțat recent că, de la începutul sezonului de supraveghere 2026, opt persoane au fost diagnosticate cu infecția cu virusul West Nile în România, iar două dintre acestea au decedat. Cele două victime erau persoane vârstnice, ambele având comorbidități preexistente, un factor de risc cunoscut pentru formele severe ale bolii. „În sezonul 2026, în perioada 03.06.2026-23.07.2026 au fost înregistrate 8 cazuri de infecţie cu virusul West Nile, dintre care 5 cazuri confirmate şi 3 cazuri probabile. S-au înregistrat 2 decese, la persoane vârstnice, cu comorbidităţi”, a declarat un reprezentant al INSP, subliniind gravitatea situației.
Potrivit datelor oficiale ale INSP, cele opt cazuri au fost distribuite pe diverse categorii de vârstă, reflectând o expunere generalizată a populației. Astfel, s-a înregistrat un caz la grupa de vârstă 20-29 de ani, două cazuri la 30-39 de ani, un caz la 40-49 de ani, un caz la 50-59 de ani, două cazuri la 70-79 de ani și un caz la o persoană de peste 80 de ani. Din totalul pacienților, patru sunt bărbați și patru sunt femei, iar distribuția geografică arată că jumătate dintre cazuri provin din mediul urban și cealaltă jumătate din mediul rural. Această diversitate demografică și geografică indică o răspândire largă a vectorului, țânțarul, pe teritoriul României.
Zonele în care au fost expuse persoanele diagnosticate includ județele Argeș, Botoșani, Cluj, Iași, Mureș și Suceava, precum și municipiul București. Cele două decese au fost înregistrate în județele Argeș și Suceava, conform acelorași date INSP. Această distribuție regională subliniază necesitatea unor măsuri de prevenție la nivel național, nu doar în anumite focare. În comparație cu anii anteriori, deși nu sunt disponibile date exacte pentru 2025, în 2024, România a înregistrat un număr semnificativ mai mare de cazuri, cu 22 de infecții și 3 decese raportate până la jumătatea lunii august, conform Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile. Aceasta sugerează o variabilitate anuală a incidenței, influențată de factori climatici și de eficiența campaniilor de dezinsecție.
Specialiștii în sănătate publică subliniază importanța măsurilor preventive individuale pentru a reduce riscul de înțepături de țânțari. Printre recomandările esențiale se numără purtarea hainelor cu mâneci și pantaloni lungi, în special în timpul orelor de vârf ale activității țânțarilor (dimineața devreme și seara), utilizarea substanțelor repelente pe pielea expusă și aplicarea insecticidelor în locuințe și în jurul acestora. De asemenea, este crucială montarea plaselor de protecție la ferestre și uși pentru a împiedica intrarea țânțarilor în locuințe. La nivel comunitar, eliminarea bălților din apropierea gospodăriilor, îndepărtarea recipientelor cu apă stagnantă și gestionarea corectă a deșeurilor menajere sunt acțiuni fundamentale pentru a limita locurile de înmulțire a țânțarilor.
Simptomele infecției cu virusul West Nile variază de la forme ușoare la severe. Cele mai frecvente manifestări includ febra, durerile de cap, oboseala accentuată, durerile musculare și articulare, greața, vărsăturile, diareea și apariția unei erupții cutanate. În majoritatea cazurilor, aceste simptome sunt autolimitate și dispar în câteva zile sau săptămâni. Totuși, la un procent mic de persoane, în special la vârstnici și la cei cu sistem imunitar slăbit, infecția poate progresa către forme neurologice grave, care afectează sistemul nervos central. Acestea se pot manifesta prin febră mare, rigiditate a gâtului, confuzie, tremurături, slăbiciune musculară, convulsii, tulburări de vedere, paralizie sau chiar comă. În astfel de situații, este imperativă prezentarea de urgență la medic, deoarece intervenția rapidă poate fi vitală.
Comparativ cu alte țări europene, România se confruntă anual cu un număr semnificativ de cazuri de West Nile, fiind una dintre țările cu cea mai mare incidență în regiune, alături de Italia și Grecia, conform datelor Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) din 2024. Această situație este influențată de climatul propice dezvoltării țânțarilor, precum și de densitatea populației în zonele rurale și urbane unde igiena publică poate fi deficitară. Eforturile constante de dezinsecție, coordonate de autoritățile locale și naționale, sunt esențiale pentru a limita răspândirea bolii. De exemplu, în București, se desfășoară anual campanii de dezinsecție, dar eficacitatea lor este adesea contestată din cauza factorilor meteorologici și a rezistenței țânțarilor la insecticide.
De ce contează
Incidența virusului West Nile în România, cu opt cazuri și două decese raportate până în iulie 2026, subliniază o amenințare continuă la adresa sănătății publice. Această situație evidențiază necesitatea stringentă a unor măsuri preventive eficiente, atât la nivel individual, cât și comunitar, pentru a limita răspândirea bolii transmise de țânțari. Costurile medicale asociate tratamentului formelor severe, precum și impactul asupra productivității și calității vieții pacienților, sunt semnificative. Conștientizarea publică și adoptarea comportamentelor de protecție sunt cruciale pentru a reduce riscul de îmbolnăvire și pentru a proteja categoriile vulnerabile ale populației, în special vârstnicii și persoanele cu imunitate compromisă.
În contextul actual, autoritățile medicale, prin intermediul INSP, monitorizează activ situația epidemiologică și actualizează periodic datele privind cazurile de infecție cu virusul West Nile. Este de așteptat ca numărul cazurilor să crească pe măsură ce sezonul cald avansează, atingând un vârf în lunile august și septembrie. Prin urmare, campaniile de informare publică și eforturile de dezinsecție trebuie intensificate.
Colaborarea între instituțiile de sănătate publică, administrațiile locale și cetățeni este esențială pentru a gestiona eficient această problemă de sănătate publică și pentru a minimiza impactul virusului West Nile asupra populației României în anii următori, având în vedere și schimbările climatice care pot influența extinderea zonelor propice dezvoltării țânțarilor vectori.