Riscurile unei investiții militare dezechilibrate
Entuziasmul generat de succesele Ucrainei cu dronele riscă să ducă statele europene din NATO la o concluzie eronată: că aceste arme relativ ieftine pot înlocui platformele militare tradiționale costisitoare, precum navele, aviația, artileria și forțele terestre. Deși dronele au devenit indispensabile pe câmpul de luptă modern, ele nu pot câștiga singure un război, avertizează o analiză a publicației POLITICO, semnată de Elisabeth Braw, cercetătoare în cadrul Atlantic Council și preluată de Mediafax.
„Nu sunt o armă-minune, dar nici simple arme secundare”, precizează analiza, subliniind că simplificarea excesivă a lecțiilor războiului din Ucraina poate fi periculoasă. Această narațiune, conform viceamiralului Ewa Skoog Haslum, șefa operațiunilor militare comune ale Suediei, este „periculoasă” și ar putea lăsa Europa vulnerabilă, cu Rusia drept singur câștigător.
Entuziasmul este alimentat de operațiunile spectaculoase desfășurate de Ucraina. De exemplu, forțele ucrainene au lovit recent 14 nave rusești în Marea Azov, inclusiv 12 petroliere despre care Kievul susține că făceau parte din „flota din umbră” a Moscovei, folosită pentru eludarea sancțiunilor. Comandamentul ucrainean al sistemelor fără pilot a raportat că 35 de petroliere, cargouri și nave auxiliare au fost lovite în doar 96 de ore. În iulie 2026, unitățile ucrainene raportau o medie de aproximativ șase ținte navale lovite pe zi, într-o campanie menită să izoleze Crimeea și să slăbească logistica militară a Rusiei în Marea Neagră.
Aceste rezultate au consolidat ideea că armatele europene ar trebui să investească masiv în drone mici, ieftine și rapid de produs. Cu toate acestea, Hans Granlund, fost ofițer naval suedez și fost atașat militar în Ucraina, a explicat că, deși operațiunile Kievului au forțat Flota rusă din Marea Neagră să se retragă din vestul bazinului, permițând menținerea rutelor comerciale civile, Ucraina nu a obținut controlul deplin asupra Mării Negre din cauza lipsei unei flote proprii suficiente. Dronele pot lovi, supraveghea și perturba logistica, dar nu pot transporta trupe și echipamente, apăra permanent rutele maritime sau ocupa și menține un teritoriu.
Un exemplu relevant este regiunea Mării Baltice, unde statele NATO trebuie nu doar să poată lovi navele rusești, ci și să transporte militari, muniții și provizii către Finlanda și țările baltice. Pentru aceste misiuni, navele, avioanele, vehiculele blindate și personalul militar rămân esențiale. „Sigur, poți provoca daune dureroase agresorului, dar dronele singure nu vor aduce victoria”, avertizează analiza POLITICO.
NATO, conștientă de rolul noilor tehnologii, a lansat inițiativa „NATO Drone Edge” la summitul de la Ankara. Secretarul general Mark Rutte a anunțat că statele aliate vor investi peste 40 de miliarde de dolari în următorii cinci ani în capacități de combatere a dronelor și vor pregăti de cinci ori mai mulți operatori până la sfârșitul anului 2027. Acest plan subliniază însă și limitele dronelor: fiecare nouă tehnologie generează contramăsuri. Sistemele de bruiaj, armele cu laser și cele cu microunde de mare putere ar putea neutraliza roiuri întregi de drone la costuri mult mai mici. Aceste arme energetice necesită însă platforme mari și stabile, cum ar fi fregatele și alte nave militare, ceea ce reconfirmă necesitatea unei abordări integrate.
O analiză academică din revista „International Affairs” susține că simpla achiziționare în masă a dronelor nu constituie o strategie viabilă. Dronele trebuie integrate într-o rețea complexă, alături de forțele terestre, navale și aeriene, cu sisteme de comunicații avansate, inteligență artificială și structuri de comandă adaptate. Viceamiralul Ewa Skoog Haslum a subliniat că armatele nu pot produce milioane de drone pentru depozitare pe termen lung, deoarece ritmul rapid al evoluției tehnologice le poate face depășite înainte de a fi utilizate.
Această dezbatere a generat tensiuni chiar și la Kiev, ilustrând dificultatea găsirii unui echilibru între inovația rapidă și capacitățile militare clasice. Fostul ministru ucrainean al Apărării, Mykhailo Fedorov, a promovat extinderea producției de drone și digitalizarea armatei, intrând în conflict cu fostul comandant-șef Oleksandr Sîrski, criticat pentru o abordare mai tradițională. Fedorov a fost demis în iulie 2026, iar câteva zile mai târziu, la 22 iulie 2026, președintele Volodimir Zelenski l-a demis și pe Sîrski, numindu-l pe generalul Mykhailo Drapatîi, evenimente care subliniază complexitatea adaptării la războiul modern.
De ce contează
Această dezbatere este crucială pentru securitatea europeană. O încredere exagerată în drone, care ar duce la neglijarea investițiilor în apărarea tradițională, ar putea crea vulnerabilități strategice majore. În contextul agresiunii rusești și al necesității de a descuraja potențiale conflicte, menținerea unei armate echilibrate, capabile să opereze atât cu tehnologii avansate, cât și cu platforme clasice, este vitală. Ignorarea acestei realități ar putea submina capacitatea NATO de a proiecta forță și de a proteja statele membre, oferind Rusiei un avantaj strategic neașteptat.
Concluzie Lecțiile războiului din Ucraina arată că dronele sunt un instrument militar puternic, dar nu o soluție universală. Viitorul apărării europene, așa cum sugerează experții de la Atlantic Council și „International Affairs”, depinde de integrarea armelor fără pilot într-un sistem militar complex și adaptabil, care include forțe terestre, navale și aeriene, alături de contramăsuri eficiente. Cheia succesului constă în echilibru și inovație continuă, nu într-o dependență exclusivă de o singură tehnologie.
Statele membre NATO trebuie să investească inteligent, evitând capcana unei „Wunderwaffe” care ar putea, în cele din urmă, să servească interesele adversarilor.