Milioane de cubanezi se confruntă cu penuria severă
Criza energetică reprezintă subiectul principal al acestui articol. O criză energetică profundă, agravată de suspendarea exporturilor de petrol din Venezuela și de sancțiunile americane, a transformat accesul la apă și electricitate într-un lux pentru milioane de cubanezi. Lipsa curentului electric paralizează stațiile de pompare, iar infrastructura de distribuție învechită și penuria cronică de combustibil împiedică livrarea apei esențiale. Mirella Martínez, o pensionară citată de The Guardian, descrie situația cu o frază elocventă: „Numărăm fiecare litru.”
Situația s-a deteriorat semnificativ în acest an, după ce Venezuela, principalul furnizor de combustibil al Cubei, și-a suspendat exporturile de petrol, intensificând deficitele preexistente cauzate de embargoul și sancțiunile economice impuse de Statele Unite. Această decizie a avut un impact direct și devastator asupra sistemului energetic cubanez, deja fragil. Potrivit Institutului Național pentru Resurse Hidraulice, o instituție esențială în gestionarea resurselor de apă ale țării, aproape 3 milioane de oameni se confruntă cu dificultăți majore în accesarea apei potabile. Sistemul național de alimentare cu apă funcționează la doar 37% din capacitatea sa, din cauza lipsei de combustibil necesar pentru operarea pompelor, conform datelor din 2026. Mai mult, până la 70% din apa destinată capitalei, Havana, se pierde prin conducte fisurate și o rețea de distribuție defectuoasă înainte de a ajunge la consumatori, un procent alarmant care subliniază ineficiența și degradarea infrastructurii.
Contradicția dintre titlurile inițiale, care menționau Venezuela, și conținutul articolelor, care se referă explicit la Cuba și cubanezi, a fost clarificată prin analiza contextului. Relatarea detaliază experiențele cetățenilor cubanezi și face referire la Havana ca fiind capitala afectată, confirmând că evenimentele se desfășoară în Cuba. Această discrepanță inițială evidențiază dificultățile de raportare în regiuni cu tensiuni geopolitice și dificultăți economice. Criza, deși exacerbată de relația cu Venezuela, afectează direct populația cubaneză.
Pentru familiile cu venituri mai mari din Cuba, soluția la penuria de apă implică achiziționarea acesteia de la cisterne private, o opțiune inaccesibilă majorității. Ceilalți locuitori sunt nevoiți să aștepte livrările sporadice, să își transporte singuri apa pe distanțe lungi sau să plătească persoane care oferă servicii informale de transport contra cost. Mirella Martínez, care nu a mai avut alimentare constantă cu apă în locuință de aproape trei ani, descrie efortul zilnic: „Fac acest drum de trei ori pe zi, deși sunt pensionară. La vârsta mea nu ar trebui să car aceste bidoane, dar nu am de ales.”
Viața cotidiană în Cuba este acum dictată de orele scurte și imprevizibile în care revine electricitatea și, implicit, începe să curgă apa. Oamenii se trezesc adesea în timpul nopții pentru a umple rezervoarele, a găti și a încărca telefoanele, fiecare moment de disponibilitate a utilităților fiind prețios. Această realitate contravine normelor de bază ale unei vieți decente și transformă activitățile simple în provocări logistice zilnice. Prăbușirea sistemului public de alimentare cu apă a generat o economie informală robustă în capitală, unde unii locuitori transportă și vând apă celor care nu au capacitatea fizică sau timpul necesar să o procure singuri. Această rețea de solidaritate și comerț informal, deși esențială pentru supraviețuire, subliniază eșecul infrastructurii de stat.
Comparativ cu alte țări din America Latină, unde accesul la apă potabilă și electricitate este considerat un drept fundamental, situația din Cuba este excepțională și tragică. De exemplu, în Chile sau Costa Rica, ratele de acces la apă potabilă depășesc 95% conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății din 2023, în timp ce în Cuba, milioane de oameni sunt privați de acest serviciu esențial. Această discrepanță subliniază impactul profund al sancțiunilor economice și al managementului defectuos al resurselor. Mirella Martínez a sintetizat amar situația: „Nu știm niciodată când va reveni curentul. Apa și electricitatea ar trebui să fie drepturi fundamentale, dar aici au devenit un lux.” Criticii regimului cubanez susțin că, pe lângă impactul sancțiunilor externe, ineficiența și lipsa investițiilor în infrastructură de-a lungul deceniilor au contribuit semnificativ la actuala criză. Guvernul cubanez, pe de altă parte, atribuie în mare parte dificultățile embargoului american, care restricționează importurile de piese de schimb și combustibil. Fără o soluție rapidă, se anticipează o adâncire a crizei umanitare și o creștere a exodului populației, deja vizibilă în ultimii ani, cu un număr record de cubanezi care au părăsit insula în 2022 și 2023, conform datelor Border Patrol din SUA.
De ce contează
Această criză din Cuba este un avertisment privind fragilitatea sistemelor de utilități publice în fața șocurilor economice și geopolitice. Pentru cetățenii români, situația subliniază importanța investițiilor constante în infrastructură și a diversificării surselor energetice, pentru a preveni colapsul unor servicii esențiale. Penuria de apă și electricitate nu afectează doar confortul, ci și sănătatea publică, igiena și capacitatea economică a unei națiuni. Exemplul cubanez arată cum drepturi fundamentale pot deveni rapid privilegii, cu implicații profunde asupra calității vieții și stabilității sociale.
În absența unor schimbări semnificative în politica externă sau a unor soluții interne rapide, perspectivele pe termen scurt pentru ameliorarea situației din Cuba sunt sumbre. Guvernul cubanez continuă să exploreze noi parteneriate energetice și să solicite ridicarea sancțiunilor, dar progresele sunt lente. Între timp, populația va continua să se adapteze, dezvoltând mecanisme informale de supraviețuire, în timp ce presiunea asupra resurselor și infrastructurii va crește.
Rămâne de văzut dacă o intervenție internațională sau o modificare majoră a politicilor interne va putea schimba cursul acestei crize umanitare care afectează milioane de vieți.