Poetul, între propagandă comunistă și moștenire culturală
O solicitare a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) de înlăturare a bustului poetului Adrian Păunescu din Grădina Icoanei din București a stârnit o amplă dezbatere publică și reacții virulente din partea familiei poetului și a admiratorilor săi. IICCMER motivează demersul prin rolul lui Păunescu în promovarea propagandei comuniste, incompatibil cu respectul datorat victimelor dictaturii, în timp ce familia și susținătorii săi subliniază valoarea operei poetice și culturală, negând o reducere a personalității sale la relația cu fostul regim.
Ana-Maria Păunescu, fiica poetului, a criticat public solicitarea IICCMER, susținând că aceasta reprezintă o încercare de ștergere a memoriei unei personalități fundamentale a culturii române. Într-un mesaj public, ea a afirmat că bustul, amplasat de peste 14 ani, omagiază opera lui Adrian Păunescu și nu glorifică regimul comunist. „Până unde se va merge cu batjocorirea marilor noștri scriitori?”, se întreabă retoric Ana-Maria Păunescu, amintind de numeroasele monumente, școli și străzi care poartă numele poetului în diverse localități din România.
De cealaltă parte, președintele executiv al IICCMER, Daniel Șandru, a explicat că decizia nu vizează interzicerea lecturii sau contestarea valorii operei poetice a lui Păunescu. „Nimeni nu a propus interzicerea lecturii lui Adrian Păunescu, scoaterea cărților sale din biblioteci sau contestarea valorii unei părți a operei sale poetice”, a declarat Șandru. Acesta, un politolog și profesor universitar, numit în funcție de premierul Nicolae Ciucă în martie 2022, subliniază distincția între memoria culturală și memoria publică, argumentând că „o democrație matură nu își idolatrizează trecutul, ci îl examinează critic”.
Andrei Păunescu, celălalt fiu al poetului și continuator al spiritului Cenaclului Flacăra, a reacționat, de asemenea, pe Facebook, publicând o poezie a tatălui său din 1979, „E PREA LUNG DRUMUL PÂNĂ-N COMUNISM”, și întrebând retoric cine a mai scris și publicat asemenea texte de atac direct la regimul comunist înainte de 1989. Postarea sa a generat un val impresionant de susținere, cu peste 12.000 de „like-uri”, 2.800 de comentarii și 2.200 de redistribuiri în doar 12 ore, majoritatea mesajelor fiind de revoltă împotriva deciziei IICCMER.
Ana-Maria Păunescu a subliniat că IICCMER este o instituție coordonată de Guvern, sugerând că demersul ar putea fi o încercare politică de eliminare a simbolurilor asociate poetului. Ea a reamintit că Adrian Păunescu nu poate fi redus la relația cu regimul, evocând activitatea Cenaclului Flacăra ca un spațiu de promovare a poeziei și muzicii occidentale în ciuda restricțiilor vremii. De asemenea, a menționat că poetul a fost înlăturat din viața publică după 1985 și a citat versuri considerate critice la adresa realităților din ultimii ani ai regimului Ceaușescu.
Reacțiile publicului au fost predominant negative față de propunerea IICCMER. Un internaut a comentat: „Statuia este pentru poetul Adrian Păunescu, nu pentru comunistul Adrian Păunescu. Statuia lui Octavian Goga, statuia lui Mihai Eminescu etc sunt ridicate în memoria și în cinstea a ceea ce au fost ei în literatura română, în cultura română, nu în politică. Cred că juma' de țară am fost 'comuniști', majoritatea am fost în partid”. O altă femeie a reacționat vehement: „Voi chiar ați înnebunit! N-aveți altceva mai bun de făcut, pentru a va justifica, probabil, salariile nesimțite, pe care sunt sigura că le aveți, decât să împroșcați cu niște mizerii oamenii de bună credință din aceasta țară necăjită!”.
IICCMER, înființat prin HG nr. 1372/18.11.2009, funcționează în subordinea Guvernului și este coordonat de prim-ministru. Mandatul președintelui executiv este de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii o singură dată. Daniel Șandru, care deține două doctorate și stadii de cercetare în Germania, a fost la învestirea sa în funcție, în 2022, fost membru PNL în Consiliul Județean Iași. La momentul preluării mandatului, el a declarat că aducerea în fața justiției a responsabililor comuniști aflați în viață trebuie să fie în centrul preocupărilor instituției. Cu toate acestea, în cei patru ani de mandat, IICCMER nu a trimis în instanță niciun „responsabil comunist”, iar mandatul lui Șandru expiră în martie 2027.
Președintele IICCMER, Daniel Șandru, a subliniat că instituția are rolul de a investiga crimele comunismului și de a contribui la memoria exilului, aspecte care, în opinia sa, necesită o abordare critică a personalităților publice din acea perioadă. Această poziție contrastează cu modul în care USR, de exemplu, a cerut desființarea altor institute, precum Institutul Levant, condus de fostul președinte Emil Constantinescu, pentru economisirea banului public, dar nu a avut o atitudine similară față de IICCMER.
În țară există mai multe busturi și statui dedicate lui Adrian Păunescu, inclusiv unul amplasat în Alba Iulia în noiembrie 2010, anul morții sale. Nu este clar dacă solicitarea IICCMER vizează și aceste monumente. Fiica poetului a reamintit că opera lui Adrian Păunescu continuă să fie citită și apreciată, invocând existența unei librării dedicate autorului, a revistei „Flacăra lui Adrian Păunescu”, a spectacolelor inspirate de Cenaclul Flacăra și a întâlnirilor cu cititori din întreaga țară. Ea a conchis că memoria poetului nu poate fi ștearsă prin eliminarea monumentelor, afirmând: „Nu îl veți scoate din inima oamenilor! Nici dacă îi dărâmați mii de statui!”
De ce contează
Această controversă este importantă pentru că ridică întrebări esențiale despre modul în care societatea românească își gestionează trecutul comunist și cum echilibrează recunoașterea valorilor culturale cu condamnarea acțiunilor de susținere a unui regim represiv. Decizia privind bustul lui Adrian Păunescu poate crea un precedent pentru alte personalități publice cu roluri ambivalente în timpul comunismului, influențând dezbaterea despre memoria publică și criteriile de omagiere. De asemenea, ea evidențiază tensiunile dintre instituțiile statului responsabile cu memoria comunismului și percepția publicului larg, care adesea face distincție între opera artistică și implicarea politică a unei persoane.
Concluzie Disputa privind bustul lui Adrian Păunescu este departe de a se fi încheiat. Reacțiile vehemente din spațiul public, susținerea familiei și argumentele instituției IICCMER indică o polarizare profundă a opiniilor. Este probabil ca această discuție să continue și să genereze noi acțiuni, posibil inclusiv proteste sau evenimente culturale, așa cum a sugerat Andrei Păunescu organizarea unui Cenaclu Flacăra în jurul monumentului. Rămâne de văzut dacă autoritățile locale din București vor da curs solicitării IICCMER și ce impact ar avea o astfel de decizie asupra altor monumente similare din țară.
Pe termen lung, această controversă ar putea stimula o reevaluare mai amplă a modului în care România își onorează personalitățile din perioada comunistă, încercând să găsească un echilibru între justiția istorică și moștenirea culturală.