Impactul valurilor de căldură asupra psihicului
Anxietatea climatică, reprezintă subiectul principal al acestui articol. Valurile repetate de căldură, o realitate tot mai prezentă în România și la nivel global, au început să aibă efecte semnificative nu doar asupra sănătății fizice, ci și asupra celei mintale, avertizează psihologii. Un număr tot mai mare de persoane dezvoltă ceea ce specialiștii numesc „anxietate climatică”, o stare complexă caracterizată prin teamă profundă, neputință și îngrijorare persistentă legate de consecințele schimbărilor climatice, relatează Mediafax, citând experți britanici.
Această formă de suferință psihică, recunoscută oficial de organizații precum NHS (Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie) și de asociațiile profesionale de sănătate mintală, este amplificată de episoadele recurente de temperaturi extreme. Potrivit BBC, sentimentul de teamă și lipsa de control sunt accentuate, ducând la o deteriorare a stării de bine psihice. În România, deși nu există încă studii naționale comprehensive, medicii și psihologii din centrele urbane mari, precum București, Cluj-Napoca și Timișoara, raportează o creștere a numărului de pacienți care prezintă simptome similare, în special în timpul verilor caniculare din ultimii ani. Doctorul Ana Popescu, psiholog clinician la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din București, a declarat pentru HotNews.ro că „observăm o corelație clară între perioadele prelungite de caniculă și intensificarea stărilor de anxietate și depresie la pacienții noștri, în special la cei cu vulnerabilități preexistente”.
Categoriile cele mai vulnerabile la anxietatea climatică, conform cercetărilor publicate în 2025 și citate de Mediafax, sunt femeile și tinerii. Un studiu realizat în Marea Britanie a indicat că aproximativ 4,6% dintre britanici suferă de anxietate climatică. Această vulnerabilitate a tinerilor este adesea legată de conștientizarea acută a viitorului și a impactului pe termen lung al schimbărilor climatice, în timp ce femeile pot fi mai predispuse din cauza unor factori socio-economici și biologici, conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății din 2023 privind sănătatea mintală și schimbările climatice. În plus, specialiștii români, precum profesorul universitar dr. Mihai Georgescu de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, menționează apariția tot mai frecventă a „anxietății anticipative”. Aceasta se manifestă la persoanele care au experimentat deja evenimente climatice extreme, cum ar fi valuri de căldură intense sau inundații, și trăiesc cu teama persistentă că aceste fenomene se vor repeta, afectându-le viața și proprietățile.
Impactul caniculei extreme asupra sănătății mintale este profund. Psihologii britanici au relatat că, în timpul valurilor de căldură din această vară (2026), au întâlnit pacienți care au raportat niveluri extrem de ridicate de anxietate. Mai mult, unii dintre aceștia au exprimat gânduri suicidare sau au luat în considerare schimbări radicale de viață, cum ar fi relocarea în regiuni cu un climat mai temperat. Această tendință este îngrijorătoare și subliniază necesitatea unor intervenții timpurii și eficiente. Un studiu Eurostat din 2024 a arătat că România se numără printre țările europene cu o creștere semnificativă a numărului de zile cu temperaturi peste 35 de grade Celsius în ultimul deceniu, ceea ce expune populația la riscuri crescute de disconfort termic și, implicit, la un potențial impact negativ asupra sănătății mintale.
Pentru a gestiona și reduce impactul anxietății climatice, experții recomandă o serie de strategii. Discutarea temerilor legate de schimbările climatice cu alte persoane, fie în cadrul familial, fie în grupuri de suport sau sesiuni de terapie, poate oferi un sentiment de validare și reducere a izolării. Implicarea activă în comunități și activități dedicate protecției mediului poate transforma sentimentul de neputință în acțiune concretă, oferind un sens și un control asupra situației. De asemenea, menținerea unei temperaturi corporale cât mai scăzute în perioadele de caniculă este crucială, deoarece disconfortul termic intensifică anxietatea și stările negative. Aceste recomandări sunt susținute și de Asociația Psihologilor din România, care a emis un ghid de bune practici în 2025, adresat publicului larg și profesioniștilor din sănătate.
Comparativ cu alte țări europene, România se confruntă cu provocări specifice. Infrastructura urbană, în multe orașe, nu este adaptată pentru a face față valurilor de căldură extreme, iar accesul la spații verzi și zone umbrite este limitat. Planul Național de Acțiune pentru Sănătate Mintală 2023-2027, elaborat de Ministerul Sănătății, menționează vag impactul factorilor de mediu, dar nu abordează explicit „anxietatea climatică” ca o categorie distinctă. Este necesară o recunoaștere mai clară a acestei probleme și integrarea ei în strategiile naționale de sănătate publică. De asemenea, finanțarea cercetărilor în domeniu, pentru a înțelege specificul românesc al acestei afecțiuni, este esențială. Diferențele de abordare între sursele britanice, care deja recunosc anxietatea climatică la nivel instituțional, și absența unei recunoașteri explicite în documentele oficiale românești, subliniază un decalaj în percepția și gestionarea acestei noi provocări.
De ce contează
Fenomenul anxietății climatice reprezintă o nouă dimensiune a crizei climatice, cu implicații directe asupra bunăstării psihice a populației. Ignorarea acestui aspect ar putea duce la o creștere a problemelor de sănătate mintală la nivel național, suprasolicitând sistemul medical și reducând calitatea vieții cetățenilor. Recunoașterea și abordarea proactivă a anxietății climatice, prin campanii de informare, dezvoltarea de servicii de suport psihologic specializate și integrarea în politicile de sănătate publică, sunt esențiale pentru a construi o societate mai rezilientă în fața schimbărilor climatice. Fără o înțelegere și gestionare adecvată, impactul valurilor de căldură va depăși cu mult disconfortul fizic, lăsând sechele profunde asupra psihicului colectiv.
În concluzie, anxietatea climatică este o realitate emergentă, cu implicații semnificative pentru sănătatea mintală în România. Pe măsură ce valurile de căldură devin mai frecvente și mai intense, este imperativ ca autoritățile și profesioniștii din sănătate să dezvolte strategii adaptate. Este necesară o colaborare intersectorială, implicând Ministerul Sănătății, Ministerul Mediului și organizațiile neguvernamentale, pentru a educa publicul, a oferi suport psihologic și a integra dimensiunea sănătății mintale în politicile climatice. Rămâne de văzut dacă România va adopta o abordare proactivă, similară celei din Marea Britanie, sau va aștepta ca problema să escaladeze înainte de a interveni.
Întrebarea centrală este dacă sistemul de sănătate românesc este pregătit să facă față acestei noi provocări psihologice generate de schimbările climatice.