Washingtonul oscilează între diplomație și escaladare militară.
Președintele american Donald Trump a avertizat că Statele Unite sunt pregătite pentru un „atac masiv” și „cel mai mare de până acum” asupra Iranului, în contextul escaladării tensiunilor din regiune, dar, în același timp, a declarat că discuțiile diplomatice cu Teheranul continuă și că există o „cale mai inteligentă” de rezolvare a conflictului. Această declarație, făcută vineri, 25 iulie 2026, la Casa Albă, vine după o serie de 13 zile consecutive de atacuri americane asupra unor ținte iraniene și o noapte de pauză în bombardamente, prima în ultimele două săptămâni, potrivit Gândul și Reuters.
Comentariile lui Trump subliniază o abordare duală a Washingtonului, care alternează între presiune militară și deschidere diplomatică. „Vorbim cu ei chiar acum. Cred că devin din ce în ce mai serioși pe măsură ce trec zilele”, a afirmat Trump, adăugând că „suntem pregătiți și gata de acțiune, dar vorbim cu ei”. Această declarație a fost făcută în timpul unei conferințe de presă, vineri, la Casa Albă, și ulterior repetată la Cina Corespondenților, unde a menționat că oficialilor iranieni „le-ar plăcea să facă o înțelegere”, deși a exprimat îndoieli cu privire la disponibilitatea acestora de a accepta termenii impuși de SUA.
Atacurile americane au vizat obiective militare și economice cheie în Iran, inclusiv orașul portuar Bandar Abbas, un centru critic pentru transportul de provizii militare și mărfuri comerciale, unde presa de stat iraniană a raportat explozii și doi răniți. Explozii au fost semnalate și pe insula Qeshm, care găzduiește depozite de active navale, inclusiv drone, precum și în nord-vest, lângă Andimeshk, Omidiyeh și Firuzabad. În apropiere de Ahvaz, pe râul Karun, patru persoane au fost ucise și cinci rănite într-un atac cu rachete americane, conform presei oficioase din Iran. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a declarat că aceste atacuri au fost menite să „degradeze și mai mult capacitatea Iranului de a amenința marinarii civili și navele comerciale care tranzitează apele regionale”, în încercarea de a recâștiga controlul asupra căii navigabile strategice prin care tranzitează, în timp de pace, o cincime din petrolul și gazele lumii.
Escaladarea conflictului a fost declanșată, în parte, de atacurile rebelilor houthi din Yemen, susținuți de Iran, asupra navelor comerciale și petrolierelor din Marea Roșie. Aceștia au revendicat vizarea a două petroliere saudite, ceea ce a dus la creșterea prețului țițeiului Brent la peste 100 de dolari pe baril, o creștere de peste 6%. Donald Trump a amenințat cu „sancțiuni militare majore” împotriva houthiilor și a Iranului, considerându-i pe aceștia din urmă responsabili pentru acțiunile rebelilor. „Dacă vor face asta din nou, SUA vor trage la răspundere Iranul, în sensul că houthiii sunt un surogat și/sau un reprezentant al Iranului, iar pedepsele militare majore vor fi aplicate Iranului și, bineînțeles, houthiilor înșiși”, a scris Trump pe Truth Social.
Pe lângă atacurile din Iran, conflictul continuă și în Yemen, unde martorii au relatat despre noi lovituri asupra portului Hodeidah, principalul port aflat sub controlul rebelilor houthi. Coaliția militară condusă de Arabia Saudită a anunțat o „operațiune de răspuns militar proporțional” vizând obiective militare ale rebelilor în provincia Hodeidah. Pe de altă parte, Teheranul a anunțat că a lansat atacuri asupra unor baze militare americane din Kuweit, Bahrain, Iordania și Irak și a avertizat că ar putea viza și clădiri civile folosite de personalul american din regiune, o ripostă care a dus la uciderea a încă patru militari americani.
Situația geopolitică este complicată și de presupusele ambiții nucleare ale Iranului. Agențiile americane de informații cred că noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, grav rănit în atacurile israeliene din 28 februarie 2026 care i-au ucis tatăl și predecesorul, ar putea dezvolta o armă nucleară, în ciuda fatwa religioase a fostului lider suprem, Ali Khamenei, care interzicea armele nucleare, potrivit Iran International. Un raport al New York Times a afirmat că oficialii americani cred că Iranul nu a reluat îmbogățirea nucleară, în pofida transferului unor echipamente la instalația subterană puternic fortificată cunoscută sub numele de Muntele Târnăcopului (Pickaxe Mountain).
În acest context tensionat, diplomația este activă. Prim-ministrul Irakului, Ali al-Zaidi, care are legături strânse atât cu SUA, cât și cu Iranul, s-a aflat la Teheran pentru a face apel la pace și dialog, promițând că nu va permite ca teritoriul irakian să fie folosit pentru atacuri asupra Iranului. Al-Zaidi se întâlnise anterior cu Trump la Washington. De asemenea, Pakistanul explorează posibilitatea reluării contactelor diplomatice dintre Statele Unite și Iran, într-un nou efort de reducere a tensiunilor, Washingtonul susținând că soluția diplomatică este în continuare posibilă, chiar dacă operațiunile militare continuă.
De ce contează
Această confruntare dintre SUA și Iran are implicații majore la nivel global. Escaladarea militară în Strâmtoarea Hormuz și Marea Roșie afectează rutele comerciale vitale, prin care tranzitează o parte semnificativă din petrolul și gazele lumii, ducând la creșteri de prețuri care impactează direct economiile globale și buzunarele consumatorilor. Pericolul unui conflict regional extins, cu posibila implicare a armelor nucleare, amenință stabilitatea Orientului Mijlociu și securitatea internațională. Incertitudinea privind direcția politicii americane, oscilând între forță militară și diplomație, menține o stare de tensiune care ar putea degenera rapid, având consecințe imprevizibile pentru pacea mondială.
Viitorul conflictului rămâne incert, cu Washingtonul menținând ambele opțiuni deschise: o escaladare militară masivă sau o soluție diplomatică. Trump a subliniat că „există o ieșire militară, în care continuăm exact așa cum am făcut-o până acum și putem chiar intensifica loviturile, distrugând tot ce au. Sau există o strategie mai inteligentă, prin care ajungi la un acord”. Întrebarea cheie este dacă Iranul este dispus să negocieze în termenii impuși de SUA și dacă presiunea militară va fi suficientă pentru a forța Teheranul la masa discuțiilor. Succesul eforturilor diplomatice ale Irakului și Pakistanului va fi crucial în zilele următoare pentru a evita o confruntare totală care ar putea destabiliza întreaga regiune și ar avea repercusiuni economice și geopolitice la nivel mondial.
Fără o deschidere reală din partea ambelor părți, riscul unei escaladări necontrolate rămâne extrem de ridicat.