Descoperire crucială în Libia: Pisica de nisip, confirmată după decenii

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 6 minute

Pe scurt

Un videoclip postat pe YouTube de fotograful libian Mohammed Almuntasir a confirmat, după decenii de căutări, existența pisicii de nisip (Felis margarita) în Libia, o descoperire științifică majoră. Această felină evazivă a fost subiectul unui studiu de opt ani, coordonat de ecologul Firas Hayder, care a adunat 36 de observații, evidențiind amenințările precum comerțul ilegal și schimbările climatice, în ciuda clasificării IUCN ca specie cu risc scăzut de dispariție.

EN

Brief

A YouTube video posted by Libyan photographer Mohammed Almuntasir unexpectedly confirmed the existence of the sand cat (Felis margarita) in Libya, a major scientific discovery after decades of searching. This elusive feline was the subject of an eight-year study, coordinated by ecologist Firas Hayder, which gathered 36 observations, highlighting threats like illegal trade and climate change, despite its IUCN classification as a species of least concern.

Descoperire crucială în Libia: Pisica de nisip, confirmată după decenii
Sursa foto: gandul.ro

Un videoclip YouTube a revelat existența unei feline misterioase

Un videoclip publicat pe YouTube a confirmat, în mod neașteptat, existența speciei Felis margarita, cunoscută sub numele de pisica de nisip sau „fantoma deșertului”, în Libia, o descoperire științifică așteptată de zeci de ani. Această felină de mici dimensiuni, perfect adaptată vieții în Sahara și în alte regiuni aride din Africa de Nord și Asia, a fost surprinsă de fotograful libian Mohammed Almuntasir, care, inițial, nu a realizat importanța extraordinară a imaginilor sale. „Imediat ce am văzut animalul, am știut că este o pisică de nisip, pentru că mai văzusem această specie noaptea”, a declarat Almuntasir pentru CNN, citat de Gândul. „Totuși, nu reușisem niciodată să o fotografiez, pentru că nu aveam un aparat potrivit pentru fotografia de noapte sau camere capcană.”

Descoperirea, relatată de CNN și preluată de Gândul, a avut loc în regiunea Al-Hamada Al-Hamra din Deșertul Libian, lângă granița cu Tunisia, unde Almuntasir filma flora și fauna locală. El a surprins animalul odihnindu-se la umbra unui arbust, dar a presupus că specia fusese deja documentată oficial în Libia. Abia la câteva săptămâni după publicarea videoclipului, ecologul Firas Hayder, specialist în carnivorele mici din Africa de Nord, l-a contactat pe Almuntasir. Hayder a fost „șocat” să afle că imaginile reprezentau de fapt prima confirmare oficială a prezenței pisicii de nisip în țară, potrivit Gândul. „Pentru tine este ceva obișnuit, pentru noi nu”, i-ar fi spus cercetătorul, subliniind importanța inestimabilă a acestei înregistrări.

Această descoperire accidentală a marcat începutul unei colaborări extinse între Mohammed Almuntasir, Firas Hayder și alți cercetători. Timp de opt ani, echipa a adunat observații, coordonate GPS și imagini din teren, culminând cu publicarea rezultatelor în acest an în revista științifică Journal of Arid Environments, sub titlul „Rediscovering desert ghosts”. Studiul a identificat un total de 36 de observații ale pisicii de nisip, dintre care 24 au fost realizate personal de Almuntasir. Animalele au fost observate în 13 locații distincte din Sahara libiană, cu o concentrație notabilă în sud-vestul țării. Această distribuție sugerează că regiunea ar putea constitui unul dintre cele mai importante habitate la nivel global pentru această specie evazivă.

Pisica de nisip este renumită pentru natura sa extrem de discretă, fiind considerată una dintre cele mai greu de observat feline sălbatice din lume. Cu o lungime maximă de 57 de centimetri și o greutate de aproximativ 3,5 kilograme, specia este activă aproape exclusiv pe timpul nopții. În timpul zilei, se adăpostește în vizuini săpate în nisip pentru a se proteja de temperaturile extreme ale deșertului. Adaptările sale unice îi permit să supraviețuiască perioade lungi fără a bea apă, obținând lichidele necesare din prada pe care o consumă, în special rozătoare și reptile. Această capacitate de a se hidrata exclusiv din sângele prăzii este crucială într-un mediu unde apa este o resursă limitată. Mai mult, blana sa de culoarea nisipului oferă un camuflaj aproape perfect, iar urmele sale dispar rapid sub acțiunea vântului, făcând-o aproape imposibil de detectat fără eforturi susținute.

Firas Hayder, în calitate de coordonator la distanță al cercetării, l-a instruit pe Almuntasir cu privire la înregistrarea coordonatelor GPS ale observațiilor, un aspect metodologic esențial pentru validarea științifică. Fotograful a colaborat îndeaproape cu ghizi locali, ceea ce a facilitat urmărirea și observarea animalelor, adăugând o dimensiune comunitară efortului științific. Această abordare a permis colectarea unui volum semnificativ de date, esențiale pentru înțelegerea ecologiei și distribuției speciei. Studiul a inclus și alte observații, precum cele ale Dr. Grégory Breton, directorul filialei franceze a organizației de conservare Panthera, care a filmat pui de pisici de nisip în Maroc, imagini care au devenit virale și au atras atenția asupra speciei.

Deși Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) clasifică în prezent pisica de nisip în categoria speciilor cu risc scăzut de dispariție, cercetătorii avertizează că informațiile despre populațiile sale rămân foarte limitate. Descoperirea ridică semne de întrebare serioase, deoarece, în timpul expedițiilor din Libia, echipa a documentat cazuri în care exemplare sunt capturate și vândute în piețele locale ca animale de companie, iar altele sunt ucise de vânători. Aceste practici, alături de amenințările globale precum schimbările climatice și degradarea habitatului, ar putea reduce populațiile mai rapid decât indică datele oficiale. Experții subliniază că carnivorele mici din deșert sunt considerate indicatori fideli ai stării ecosistemelor, iar declinul sau dispariția lor poate semnala dezechilibre ecologice majore provocate de încălzirea globală. Spre deosebire de alte feline mari, pisicile de nisip sunt mai puțin studiate, ceea ce face ca orice observație să fie crucială pentru eforturile de conservare.

De ce contează

Această descoperire este crucială nu doar pentru confirmarea prezenței pisicii de nisip în Libia, ci și pentru înțelegerea mai amplă a distribuției și ecologiei unei specii încă puțin cunoscute. Ea subliniază rolul esențial pe care cetățenii obișnuiți, precum Mohammed Almuntasir, îl pot juca în știința conservării. Datele colectate timp de opt ani oferă o bază solidă pentru viitoarele strategii de protecție, evidențiind amenințările specifice, cum ar fi comerțul ilegal și vânătoarea. Fără aceste informații, eforturile de conservare ar fi mult mai dificile, iar „fantoma deșertului” ar putea dispărea silențios înainte de a fi pe deplin înțeleasă și protejată.

În concluzie, descoperirea pisicii de nisip în Libia, declanșată de un videoclip pe YouTube, marchează un pas semnificativ în biogeografia și conservarea speciilor sălbatice. Colaborarea dintre un fotograf amator și oameni de știință a demonstrat cum tehnologia modernă și implicarea locală pot aduce contribuții majore la știință. Deși specia este clasificată ca fiind cu risc scăzut, amenințările identificate în teren, cum ar fi comerțul ilegal și impactul schimbărilor climatice, impun o reevaluare urgentă a statutului său și implementarea unor măsuri de protecție.

Următorul pas va fi extinderea monitorizării și educarea comunităților locale pentru a asigura supraviețuirea pe termen lung a acestei feline misterioase, un adevărat simbol al rezistenței în fața condițiilor extreme ale deșertului.