Sfântu Gheorghe refuză marșul „Calea Neamului”, invocând provocări

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 6 minute

Pe scurt

Primăria Sfântu Gheorghe a refuzat să avizeze un marș al Asociației „Calea Neamului”, condusă de Mihai Târnoveanu, considerându-l o „provocare” la adresa liniștii comunității multietnice. Decizia, susținută de UDMR Covasna, vine pe fondul intenției asociației de a protesta împotriva unei expoziții locale despre comunism și a ridicat întrebări despre libertatea de întrunire, mai ales că Târnoveanu a anunțat că va organiza marșul indiferent de aviz. Situația este similară cu refuzul Primăriei Oradea de a autoriza „Oradea Pride”, ambele cazuri atrăgând atenția organismelor europene.

EN

Brief

Sfântu Gheorghe City Hall refused to authorize a march by the „Calea Neamului” Association, led by Mihai Târnoveanu, deeming it a „provocation” to the local multi-ethnic community's peace. The decision, backed by UDMR Covasna, stems from the association's planned protest against a local exhibition on communism and raises questions about freedom of assembly, especially as Târnoveanu announced he would proceed with the march regardless. This situation mirrors Oradea City Hall's refusal to authorize „Oradea Pride,” with both cases drawing attention from European bodies.

Sfântu Gheorghe refuză marșul „Calea Neamului”, invocând provocări
Sursa foto: mediafax.ro

Tensiuni etnice și libertatea de întrunire

Primăria Sfântu Gheorghe, condusă de primarul Árpád Antal, a anunțat joi, 23 iulie 2026, decizia de a nu autoriza marșul programat pentru vineri după-amiază de Asociația „Calea Neamului”, considerând evenimentul „o provocare la liniștea comunității locale”. Această decizie vine în contextul în care, potrivit primarului, „românii și maghiarii conviețuiesc în pace în municipiu, iar liniștea orașului este una dintre cele mai importante valori ale comunității”. Cu toate acestea, liderul asociației, Mihai Târnoveanu, a declarat că va organiza protestul indiferent de avizul municipalității, conform informațiilor transmise de Mediafax.

Árpád Antal a argumentat decizia prin antecedentele lui Mihai Târnoveanu, cunoscut pentru organizarea de manifestații zgomotoase în Sfântu Gheorghe și acțiuni la cimitirul militar din Valea Uzului. „Vineri a vrut să vină din nou aici ca să facă scandal, să mărșăluiască și să tulbure liniștea orașului nostru”, a scris primarul pe Facebook. Deși legislația actuală nu oferă o bază clară pentru interzicerea unor astfel de manifestații, Primăria a ales să nu își dea acordul pentru eveniment. Antal a subliniat ferm: „Să fie clar: România este și țara noastră și nu avem nevoie de provocatori”.

Poziția administrației locale este susținută și de UDMR Covasna. Președintele Consiliului Județean Covasna, Sándor Tamás, a cerut Asociației Calea Neamului și liderului acesteia să înceteze provocările la adresa comunității maghiare. Tamás a adăugat că Târnoveanu, originar din Moldova și stabilit în Brașov, nu beneficiază de susținerea comunității locale din Sfântu Gheorghe. Marșul ar fi urmat să reunească aproximativ 200 de participanți, pe traseul dintre grupul statuar Mihai Viteazul și fosta fabrică de țigări. Organizatorii solicitaseră și utilizarea unui sistem de sonorizare, precum și ocuparea unei benzi de circulație, cereri refuzate de Primărie.

Liderii administrației locale au reiterat angajamentul de a folosi toate mijloacele legale pentru protejarea liniștii, siguranței și coabitării pașnice. „Orașul Sfântu Gheorghe nu poate fi scena unor provocări venite din exterior, iar și iar”, au transmis reprezentanții, subliniind că disputele dintre comunitățile română și maghiară nu trebuie alimentate prin manifestații provocatoare. Contrar deciziei primăriei, Mihai Târnoveanu a confirmat intenția de a organiza marșul vineri, 24 iulie 2026, de la ora 17:30, pe traseul menționat, care se încheie la fosta fabrică de tutun, unde Primăria pregătește deschiderea unui Muzeu al Comunismului.

Scopul declarat al protestului lui Târnoveanu vizează intenția administrației locale de a expune indicatoarele rutiere bilingve demontate în urma unei hotărâri judecătorești definitive din 2025, care a stabilit că acestea nu respectau ordinea legală a inscripțiilor. Primarul Árpád Antal anunțase anterior că hotărârea instanței va fi respectată, dar indicatoarele vor fi păstrate într-o expoziție permanentă în aer liber, intitulată provizoriu „Supraviețuirea spiritului comunismului național al lui Ceaușescu în România democrată”. Târnoveanu susține că titlul expoziției transmite eronat ideea că maghiarii din România ar fi fost și ar continua să fie victime ale statului român, motiv pentru care a convocat protestul. Această acuzație, potrivit surselor locale, este percepută de primărie ca o distorsionare a intenției educaționale a muzeului, care își propune să exploreze impactul regimului comunist asupra tuturor etniilor din România, nu să victimizeze o anumită comunitate.

Situația din Sfântu Gheorghe este similară cu un alt eveniment recent, petrecut cu doar două zile înainte, la Oradea, unde primăria a refuzat avizarea „Oradea Pride”. În ciuda apelurilor organizațiilor internaționale și ale oficialilor europeni, Primăria Oradea a invocat, la fel ca în anii precedenți (ex. 2024, 2025), existența altor evenimente avizate și a unor lucrări edilitare pentru a respinge solicitarea. Purtătorul de cuvânt al Primăriei Oradea, Octavian Haragoș, a confirmat pentru ziarul Bihoreanul că toate cele 115 trasee propuse de Asociația Ark Oradea se suprapun cu zone centrale afectate. Cu toate acestea, municipalitatea nu a oferit explicații concrete pentru fiecare traseu în parte, ceea ce a generat critici privind transparența deciziei. Cazul „Oradea Pride” a ajuns pe masa Consiliului Europei, unde Comisarul pentru Drepturile Omului, Michael O’Flaherty, și-a exprimat îngrijorarea. Organizațiile ARK Oradea și ACCEPT au reclamat că li s-a cerut să aleagă un singur traseu, care ulterior ar fi putut fi respins, sugerând o tactică de descurajare.

Contextul mai larg arată o tensiune crescândă între dreptul la liberă întrunire și prerogativa autorităților locale de a menține ordinea publică și coeziunea socială. În România, Legea 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice stipulează că autoritățile locale pot interzice o manifestație dacă aceasta „ar pune în pericol ordinea publică, siguranța circulației, sănătatea sau moralitatea publică ori drepturile și libertățile cetățenilor”. Lipsa unei baze clare invocate de primarul din Sfântu Gheorghe sugerează o zonă gri în aplicarea legii, unde interpretarea „provocării” poate fi subiectivă. Comparativ, în alte țări membre ale Uniunii Europene, precum Germania sau Franța, procesul de avizare a protestelor este mai strict reglementat, cu termene clare de notificare și motive obiective pentru refuz, adesea legate de securitatea națională sau riscul de violență. Cazul Sfântu Gheorghe, la fel ca cel din Oradea, ridică întrebări despre echilibrul dintre drepturile minorităților (etnice sau sexuale) și autoritatea statului de a gestiona potențialele conflicte sociale.

De ce contează

Aceste incidente sunt cruciale pentru că testează limitele libertății de exprimare și de întrunire în România, un principiu fundamental al unei societăți democratice. Ele pun în lumină dificultățile autorităților locale de a gestiona tensiunile etnice și sociale, în special în zone multiculturale precum Sfântu Gheorghe. Refuzul avizării, chiar și în absența unei baze legale clare, poate fi interpretat ca o tentativă de a preveni escaladarea conflictelor, dar și ca o îngrădire a drepturilor cetățenești. Impactul direct se resimte în polarizarea comunităților și în percepția publică asupra respectării drepturilor omului în România, atrăgând atenția organismelor europene și internaționale.

În pofida deciziei Primăriei Sfântu Gheorghe de a nu aviza marșul, Mihai Târnoveanu a anunțat că va merge mai departe cu protestul, ceea ce anticipează o confruntare directă cu autoritățile. Rămâne de văzut dacă municipalitatea va încerca să intervină pentru a opri manifestația și care vor fi consecințele legale pentru organizatori. De asemenea, reacția instituțiilor centrale ale statului român, inclusiv a Ministerului Afacerilor Interne, va fi esențială pentru a clarifica aplicabilitatea Legii 60/1991 în astfel de cazuri și pentru a stabili un precedent.

Întrebarea fundamentală este dacă un protest, perceput ca „provocator” de către o comunitate, poate fi interzis legal fără a aduce atingere drepturilor constituționale la liberă întrunire și exprimare.