Poetul, acuzat de promovarea cultului personalității comuniste
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat, vineri, 24 iulie 2026, retragerea din spațiul public a monumentului dedicat lui Adrian Păunescu, amplasat în Parcul Grădina Icoanei din Sectorul 2 al Municipiului București. Această cerere reia un demers inițiat de instituție în urmă cu 14 ani, în 2012, chiar înainte de dezvelirea bustului, când IICCMER a avertizat Primăria Sectorului 2 cu privire la incompatibilitatea unei astfel de omagieri cu respectul datorat victimelor dictaturii comuniste. Potrivit unui comunicat al IICCMER, „demersul nu pune în discuție valoarea operei sale literare, ci rolul public pe care Adrian Păunescu l-a avut în promovarea propagandei regimului comunist și a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu”.
Argumentul central al IICCMER este că o recunoaștere oficială printr-un monument public nu poate fi separată de întreaga biografie a persoanei omagiate, inclusiv de activitatea desfășurată în timpul dictaturii comuniste. Instituția subliniază că Adrian Păunescu a condus revista „Flacăra” și a fondat Cenaclul Flacăra în 1973, o manifestare culturală care, deși oferea o senzație de libertate, a contribuit la promovarea ideologiei oficiale și la consolidarea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. IICCMER avertizează că menținerea monumentului poate estompa acest rol și poate alimenta o imagine nostalgică, simplificată, asupra perioadei comuniste, obstaculând asumarea critică a trecutului.
Raportul IICCMER menționează că spectacolele Cenaclului Flacăra „le ofereau participanților senzația unei forme de libertate și de eliberare colectivă, dar aminteau permanent că această experiență era posibilă datorită conducătorului regimului”. Concluzia documentului este că „Nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei și regimului lui Ceaușescu”. Poetul este prezentat, alături de Corneliu Vadim Tudor, drept unul dintre „poeții de curte” care au contribuit la cultul dedicat lui Nicolae și Elenei Ceaușescu. Această poziție contrastează cu percepția populară a Cenaclului Flacăra ca o supapă rară de libertate spirituală pentru tinerii din perioada comunistă, o perspectivă care, conform IICCMER, ignoră contextul propagandistic în care a funcționat.
Este important de precizat că, deși IICCMER îl acuză pe Păunescu de susținere a regimului, însuși regimul Ceaușescu a fost cel care a interzis Cenaclul Flacăra în toamna anului 1985, după un incident tragic la un spectacol în Ploiești. Această interdicție, care a avut loc cu doar patru ani înainte de căderea comunismului, sugerează o relație mai complexă și tensionată între Păunescu și puterea de atunci, decât o simplă subordonare. Unii istorici și critici literari argumentează că, în ciuda compromisurilor evidente, Cenaclul a reprezentat și un spațiu de rezistență culturală, oferind o platformă pentru muzică folk și poezie care, indirect, contesta rigiditatea ideologică a epocii.
IICCMER, o structură guvernamentală înființată în 2005 și aflată în coordonarea Prim-Ministrului României, își propune să gestioneze și să analizeze științific perioada totalitară și consecințele sale. Instituția sprijină crearea de instrumente educaționale cu finalitate memorială, contribuind la articularea contextului în care valorile fundamentale să fie receptate de societatea post-totalitară. Rezultatele cercetărilor realizate de Institut, inclusiv cele evidențiate în Barometrul nostalgiei comuniste, arată importanța cunoașterii istoriei recente și a dezvoltării unei memorii publice întemeiate pe cercetare istorică și pe respectul față de victimele regimului comunist. Un sondaj din 2014, citat de IICCMER în alte contexte, arăta că aproximativ 66% dintre români considerau că viața era mai bună înainte de 1989, un procent care subliniază dificultățile României în asumarea critică a trecutului.
Adrian Păunescu (1943-2010), născut în Copăceni, Basarabia, a fost o figură polarizantă a culturii române. Absolvent al Facultății de Filologie din București, el s-a impus ca poet, prozator, publicist și om politic. Cariera sa a atins apogeul prin conducerea revistei Flacăra și prin crearea Cenaclului Flacăra, care a umplut stadioanele țării timp de peste un deceniu. După 1989, a fost senator și a rămas o prezență influentă în memoria colectivă. Opera sa literară, incluzând volume precum „Ultrascenos” și „Repetabila absență”, este considerată monumentală, oscilând între lirism intim și un titanism civic. Cu toate acestea, IICCMER susține că recunoașterea publică nu poate ignora rolul său în mecanismele de propagandă, având în vedere că, în anii '70 și '80, controlul regimului asupra vieții culturale era strict, iar orice manifestare de masă trebuia să se încadreze în parametrii ideologiei oficiale.
De ce contează
Această solicitare a IICCMER subliniază o tensiune persistentă în societatea românească privind modul în care este gestionată memoria trecutului comunist. Disputa în jurul monumentului lui Adrian Păunescu nu este doar despre o statuie, ci despre recunoașterea publică a unor personalități care au avut un rol complex în timpul dictaturii. Demersul IICCMER vizează consolidarea unei memorii publice bazate pe adevărul istoric și pe respectul față de victime, contracarând tendințele de nostalgie comunistă și de simplificare a istoriei. Asumarea critică a trecutului este esențială pentru dezvoltarea unei societăți democratice și pentru prevenirea repetării greșelilor istorice.
Viitorul monumentului lui Adrian Păunescu depinde acum de decizia autorităților competente, în speță Primăria Sectorului 2 și, eventual, Primăria Generală a Municipiului București. Rămâne de văzut dacă solicitarea IICCMER va fi luată în considerare și dacă se va iniția o dezbatere publică mai amplă pe această temă. Această situație ridică întrebări fundamentale despre criteriile de omagiere în spațiul public a personalităților controversate și despre rolul instituțiilor precum IICCMER în modelarea memoriei colective post-comuniste.
De asemenea, deschide calea unor discuții despre revizuirea altor monumente sau denumiri de străzi care ar putea fi considerate problematice din perspectiva asumării trecutului totalitar.