Condiții stricte pentru îmbogățirea uraniului de saudiți
Fostul președinte american Donald Trump a aprobat, în timpul mandatului său, un acord nuclear civil cu Arabia Saudită, care ar permite Regatului să îmbogățească uraniu pe teritoriul său, sub condiții stricte de neproliferare. Această informație, care a ieșit la iveală recent, subliniază o schimbare potențială în abordarea politicii nucleare a SUA față de un aliat cheie din Orientul Mijlociu. "Orice acord care permite Arabiei Saudite să îmbogățească uraniu trebuie să includă garanții de neproliferare extrem de solide, monitorizate internațional", a declarat un fost oficial al Departamentului de Stat, citat de surse apropiate negocierilor.
Potrivit relatărilor, acordul, cunoscut sub numele de "Acordul 123" în legislația americană, ar fi fost încheiat în secret în 2020. Detaliile precise ale negocierilor au rămas confidențiale până acum, însă ele indică o dorință a administrației Trump de a facilita dezvoltarea unui program nuclear civil saudit, chiar și cu riscuri inerente legate de proliferare. Această decizie a fost una controversată la vremea respectivă, stârnind îngrijorări în rândul experților în neproliferare și al membrilor Congresului american, care au subliniat potențialul Arabiei Saudite de a devia materialul nuclear pentru scopuri militare, având în vedere tensiunile regionale cu Iranul.
Principala condiție impusă de administrația Trump ar fi fost ca Arabia Saudită să se angajeze să nu dezvolte arme nucleare și să permită inspecții stricte ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Această abordare contrastează parțial cu poziția tradițională a SUA, care a favorizat acorduri nucleare ce interzic îmbogățirea uraniului pe teritoriul statelor partenere, cunoscută sub denumirea de "standardul de aur". Cu toate acestea, surse citate de publicații internaționale sugerează că administrația Trump a considerat că oferirea acestei concesii era necesară pentru a consolida alianța cu Riadul și a contracara influența Iranului în regiune. De altfel, în 2018, Arabia Saudită își exprimase deja intenția de a construi 16 reactoare nucleare, un plan ambițios care necesită o cantitate semnificativă de combustibil nuclear.
Îngrijorările privind proliferarea nucleară în Orientul Mijlociu sunt de lungă durată. Istoric, SUA a avut o politică strictă de neproliferare, reflectată în Acordul 123 semnat cu Emiratele Arabe Unite în 2009, care interzicea îmbogățirea uraniului și reprocesarea plutoniului. Această abordare a fost considerată un model pentru prevenirea răspândirii armelor nucleare. Decizia administrației Trump de a se abate de la acest "standard de aur" ridică semne de întrebare despre viitoarele acorduri nucleare și echilibrul de putere în regiune. Criticii susțin că, permițând Arabiei Saudite să îmbogățească uraniu, SUA ar putea crea un precedent periculos, încurajând alte state din regiune să urmeze un drum similar, ceea ce ar destabiliza și mai mult Orientul Mijlociu. Un raport din 2019 al Congressional Research Service a avertizat că un acord cu Arabia Saudită care nu include "standardul de aur" ar putea avea implicații semnificative pentru regimul de neproliferare global.
Pe de altă parte, susținătorii acordului argumentează că o relație nucleară mai strânsă cu Riadul ar oferi Washingtonului o influență sporită asupra programului nuclear saudit, permițând o monitorizare mai eficientă decât în cazul în care Arabia Saudită ar căuta tehnologie nucleară din alte surse, precum China sau Rusia, care ar putea impune condiții mai puțin stricte. De asemenea, se argumentează că dezvoltarea energiei nucleare civile este esențială pentru diversificarea economiei saudite, puternic dependentă de petrol, în contextul viziunii 2030 a prințului moștenitor Mohammed bin Salman. Un studiu din 2021 al King Abdullah City for Atomic and Renewable Energy (K.A.CARE) a estimat că Arabia Saudită ar putea economisi miliarde de dolari anual prin reducerea consumului de combustibili fosili pentru producția de energie electrică.
Contextul regional este crucial. Arabia Saudită a declarat în repetate rânduri că își va dezvolta propriile capacități nucleare dacă Iranul va continua să își îmbogățească uraniul la niveluri înalte. În 2023, Teheranul a anunțat că a îmbogățit uraniu la 60%, un nivel mult peste cel necesar pentru scopuri civile și periculos de aproape de cel necesar pentru arme nucleare (aproximativ 90%). Această escaladare a tensiunilor a alimentat temerile privind o cursă a înarmărilor nucleare în regiune. Un expert în securitate regională de la Universitatea din București a subliniat că "orice mișcare a Arabiei Saudite în direcția îmbogățirii uraniului, chiar și sub supraveghere, va fi privită cu maximă suspiciune de Teheran și ar putea duce la o nouă rundă de escaladare".
Este important de menționat că administrația Biden a moștenit acest acord și nu a anulat explicit aprobarea dată de Trump, deși a reevaluat politica externă a SUA față de Arabia Saudită. Sub Biden, discuțiile pe tema nucleară cu Riadul au continuat, cu accent pe obținerea unor angajamente de neproliferare mai puternice. Cu toate acestea, perspectiva unui acord care permite îmbogățirea uraniului pe teritoriul saudit rămâne un punct sensibil. Congresul american, în special Comisia pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanților și Comisia pentru Relații Externe a Senatului, a exprimat îngrijorări semnificative și a cerut transparență deplină în privința oricărui acord nuclear cu Arabia Saudită, invocând Legea Energiei Atomice din 1954 care necesită aprobarea Congresului pentru astfel de înțelegeri.
**De ce contează**
Acest acord nuclear are implicații profunde pentru securitatea globală și echilibrul de putere în Orientul Mijlociu. Permiterea Arabiei Saudite să îmbogățească uraniu, chiar și sub condiții stricte, ar putea schimba fundamental peisajul neproliferării nucleare, creând un precedent periculos. Pentru România și Uniunea Europeană, o destabilizare nucleară în Orientul Mijlociu ar însemna riscuri crescute de securitate, volatilitate pe piețele energetice și un flux potențial de refugiați. În plus, o eventuală cursă a înarmărilor nucleare ar submina eforturile diplomatice internaționale de menținere a păcii și stabilității.
Viitorul acestui acord rămâne incert. Deși aprobat de fosta administrație, implementarea sa necesită o revizuire atentă și, probabil, modificări din partea administrației actuale. Rămâne de văzut dacă Arabia Saudită va accepta condiții de neproliferare mai stricte, în special cele care ar putea limita autonomia sa strategică. De asemenea, reacția Iranului și a altor actori regionali va fi crucială în determinarea direcției viitoare.
Presiunea Congresului american și a comunității internaționale va juca un rol decisiv în modelarea oricărui acord final, iar transparența și garanțiile solide de neproliferare vor fi esențiale pentru a asigura stabilitatea regională și globală pe termen lung.