Ministrul contestă sancțiunea pentru nefinalizarea selecțiilor
Ministrul interimar al Economiei, Irineu Darău, a anunțat, joi, 23 iulie 2026, că a fost sancționat cu o amendă de 104.832 de lei de către Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP). Această amendă, considerată de ministru drept „cea mai mare sancțiune aplicată până acum unui ministru” de către AMEPIP, a fost impusă pentru întârzieri în finalizarea procedurilor de selecție a administratorilor la cinci companii de stat. Darău a contestat decizia în instanță, argumentând că i se impută întârzieri acumulate înainte de preluarea mandatului său, în decembrie 2025.
„Mi se impută inclusiv sute de zile în care nici măcar nu eram ministru”, a declarat Irineu Darău pe pagina sa de Facebook, subliniind că a devenit ministru pe 23 decembrie 2025, având la dispoziție doar 98 de zile până la termenul de 31 martie invocat de AMEPIP. Potrivit acestuia, întârzierile aferente unora dintre procedurile de selecție ajungeau și la doi ani, parcurgând mandatele a 3-4 miniștri anteriori. Ministrul consideră inacceptabilă ideea că „răspunderea şi culpa se moştenesc odată cu mandatul”, afirmând că legea trebuie respectată de toată lumea, inclusiv de instituțiile care o aplică, și că acestea nu au voie să își bată joc de proceduri și de interpretarea legii.
Imediat după preluarea mandatului, Irineu Darău a inițiat măsuri de reorganizare a procedurilor și a emis ordine pentru modificarea comisiilor de selecție, introducând experți solicitați chiar de AMEPIP, tocmai pentru a debloca situația. Paradoxal, susține ministrul, în mai multe dintre aceste proceduri, AMEPIP însăși avea obligații legale fără de care selecțiile nu puteau continua. Concret, agenția trebuia să își desemneze reprezentanții în comisii într-un termen scurt, dar în unele cazuri a întârziat peste două luni. Mai mult, AMEPIP a reziliat contractul cu expertul independent, obligatoriu pentru aceste proceduri, blocând astfel continuarea legală a selecțiilor.
Darău a prezentat procese-verbale ale comisiilor care, conform afirmațiilor sale, demonstrează că întârzierile au fost cauzate de amânările și neparticiparea reprezentanților desemnați de AMEPIP. Această situație este considerată de ministru drept o acuză gravă, în care instituția cu un rol esențial în desfășurarea procedurilor l-a sancționat pentru blocaje pe care chiar propriii ei reprezentanți le-au creat. Un alt exemplu de neconcordanță invocat de ministru este cazul Romfilatelia, una dintre cele cinci companii menționate în decizia AMEPIP. Darău precizează că Ministerul Economiei nu este acționarul direct al acestei companii, iar ministrul nu avea competența legală de a numi administratorii, societatea aflându-se, în plus, într-un proces de reorganizare prin fuziune.
Această situație ridică semne de întrebare cu privire la aplicarea consecventă a legii, având în vedere că, potrivit ministrului, în alte cazuri similare sau chiar mai grave, AMEPIP a solicitat doar continuarea procedurilor, fără a aplica amenzi miniștrilor implicați. Ministrul Darău consideră că acceptarea ideii de răspundere personală pentru întârzieri moștenite transmite un mesaj periculos, descurajându-i pe cei care încearcă să repare lucrurile, în detrimentul celor care le-au lăsat în urmă. El a concluzionat că nu crede în coincidențe și că s-a urmărit „în mod expres un cuantum mare, prin aplicarea tendențioasă a unor premise care nu au nicio legătură cu realitatea”, promițând să conteste amenda până la capăt, considerând-o „lovită de nulitate, de nelegalitate şi de lipsă de argumente faptice”.
De ce contează
Această amendă și contestarea ei sunt relevante pentru modul în care este aplicată guvernanța corporativă în companiile de stat din România. Disputa dintre un ministru și o agenție de reglementare subliniază complexitatea și uneori ambiguitatea responsabilităților în administrația publică. Dacă argumentele ministrului se dovedesc valide, decizia AMEPIP ar putea crea un precedent periculos, descurajând miniștrii să preia portofolii cu probleme moștenite. Pe de altă parte, o aplicare riguroasă a sancțiunilor, chiar și împotriva oficialilor de rang înalt, ar putea îmbunătăți transparența și eficiența în managementul companiilor de stat, un domeniu critic pentru economia românească.
Concluzie Situația actuală deschide o dezbatere importantă despre responsabilitatea ministerială și rolul AMEPIP în monitorizarea companiilor de stat. Rezultatul contestației în instanță va stabili un precedent semnificativ pentru viitoarele mandate ministeriale și pentru aplicarea Legii 109/2011 privind guvernanța corporativă. Este esențial ca instanța să clarifice limitele răspunderii individuale în contextul întârzierilor administrative moștenite, având în vedere că astfel de situații pot apărea frecvent în procesul de succesiune la nivel guvernamental.
Pe termen lung, acest caz ar putea duce la o revizuire a procedurilor de selecție și a cadrelor legale, pentru a asigura o mai mare claritate și echitate în asumarea responsabilităților, stimulând, în același timp, buna guvernanță în întreprinderile publice românești, care în 2023 au generat pierderi de peste 2 miliarde de lei, conform datelor Ministerului Finanțelor.