Beneficii pentru locuire și tranziție pentru persoanele cu dizabilități
Guvernul României a aprobat, joi, 23 iulie 2026, procedura de acordare a sprijinului financiar destinat persoanelor adulte cu dizabilități care părăsesc centrele rezidențiale publice și se integrează în comunitate. Această măsură reprezintă un pas crucial în procesul de dezinstituționalizare asumat de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), conform informațiilor furnizate de Ministerul Muncii. Ministrul Muncii, Dragoș Pîslaru, a subliniat că „Dezinstituționalizarea nu înseamnă doar mutarea unei persoane dintr-un centru într-o locuință. Înseamnă să îi oferim șansa unei vieți independente în comunitate. Dar pentru ca această șansă să devină realitate, oamenii au nevoie de sprijin în momentul în care fac acest pas. Despre acest sprijin este Hotărârea pe care o propunem astăzi”.
Persoanele adulte încadrate în grad de handicap grav, accentuat sau mediu vor putea beneficia de două forme distincte de sprijin financiar. Primul este un beneficiu pentru locuire, acordat lunar, în limita unui salariu minim brut pe țară, destinat să acopere cheltuielile de administrare a locuinței, inclusiv utilitățile. Al doilea este un beneficiu de tranziție, în valoare de două salarii minime brute pe țară, menit să acopere cheltuielile generate de părăsirea centrului rezidențial, instalarea în comunitate și gestionarea situațiilor de urgență apărute în primele 12 luni după dezinstituționalizare. De asemenea, beneficiul pentru locuire va putea fi acordat și persoanelor aflate în risc de instituționalizare, în condițiile prevăzute de lege.
Această hotărâre completează cadrul normativ al Legii nr. 7/2023 privind susținerea procesului de dezinstituționalizare a persoanelor adulte cu dizabilități, reprezentând ultimul act normativ secundar necesar pentru aplicarea integrală a acesteia. Finanțarea acestor măsuri va fi asigurată inițial din fonduri externe nerambursabile în perioada 2027-2029, urmând ca ulterior sumele necesare să fie suportate de la bugetul de stat, potrivit Guvernului. Plățile vor fi efectuate prin intermediul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), în urma unei evaluări individuale a nevoilor fiecărui beneficiar și în limita bugetelor aprobate. Procedura stabilește termene clare pentru analizarea cererilor, emiterea deciziilor și efectuarea plăților, asigurând un proces transparent și eficient.
Ministerul Muncii a explicat necesitatea acestor măsuri, arătând că majoritatea persoanelor care părăsesc sistemul rezidențial nu dispun de resurse financiare, locuință proprie sau experiența administrării unei gospodării, având în vedere anii petrecuți în instituții. Lipsa unui sprijin imediat le-ar putea expune riscului de excluziune socială, acumulare de datorii, pierderea locuinței sau, în cel mai grav caz, reinstituționalizare. Prin urmare, acest sprijin financiar este esențial pentru a preveni aceste riscuri și a facilita o integrare reală în comunitate. Guvernul a precizat că măsura nu introduce un nou mecanism de finanțare, ci pune în aplicare beneficiile deja prevăzute de lege, creând cadrul necesar pentru accesul la locuire și sprijin.
Potrivit datelor Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD), în prezent, 15.903 persoane adulte cu dizabilități se află în centre rezidențiale. Dintre acestea, 5.411 sunt deja incluse în procesul de dezinstituționalizare și integrare în comunitate. Obiectivul național stabilit pentru anul 2030 este reducerea numărului persoanelor instituționalizate la cel mult 10.350, o țintă ambițioasă care reflectă angajamentul României față de reformele europene. Spre comparație, conform datelor Eurostat din 2022, statele membre ale Uniunii Europene înregistrează o tendință generală de reducere a numărului de persoane instituționalizate, cu accent pe dezvoltarea serviciilor comunitare. România, deși a făcut progrese, încă se confruntă cu o provocare semnificativă în atingerea standardelor europene, având un număr relativ mare de persoane în instituții comparativ cu alte țări din vestul Europei.
Experți în drepturile omului și organizații non-guvernamentale au salutat decizia Guvernului, dar au subliniat importanța unei implementări riguroase și a asigurării resurselor umane și materiale necesare. Criticile anterioare privind ritmul lent al dezinstituționalizării și lipsa serviciilor de sprijin în comunitate par să fie adresate prin această hotărâre, care încearcă să creeze un cadru mai solid. Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă sumele alocate și personalul DGASPC-urilor vor fi suficiente pentru a gestiona un volum mare de cereri și pentru a oferi sprijinul individualizat necesar. Este crucial ca evaluările să fie făcute cu atenție, pentru a identifica nevoile reale ale fiecărui beneficiar și a preveni cazurile de abuz sau neglijare, care pot apărea în tranziția către o viață independentă.
De ce contează
Această hotărâre de guvern este vitală pentru mii de persoane cu dizabilități din România, oferindu-le o șansă reală la demnitate și la o viață integrată în comunitate. Prin asigurarea unui sprijin financiar pentru locuire și tranziție, se reduce semnificativ riscul de excluziune socială și reinstituționalizare, fenomene care afectează profund calitatea vieții acestor persoane. Măsura contribuie la îndeplinirea angajamentelor României față de Uniunea Europeană și la respectarea drepturilor omului, transformând un sistem bazat pe instituționalizare într-unul orientat către incluziune și autonomie individuală. Este un pas esențial pentru o societate mai echitabilă și mai solidară.
În perioada următoare, DGASPC-urile din toată țara vor trebui să își adapteze procedurile interne pentru a asigura implementarea eficientă a noilor reglementări. Monitorizarea atentă a procesului de dezinstituționalizare și a impactului acestor beneficii va fi esențială pentru a identifica eventualele lacune și a ajusta măsurile acolo unde este necesar. Rămâne deschisă întrebarea privind sustenabilitatea pe termen lung a finanțării din bugetul de stat, după epuizarea fondurilor europene, și capacitatea autorităților locale de a dezvolta simultan servicii comunitare complementare, cum ar fi asistența personală, programe de angajare protejată și centre de zi.
Succesul reformei depinde nu doar de sprijinul financiar, ci și de o schimbare culturală profundă la nivelul societății, care să accepte și să sprijine incluziunea persoanelor cu dizabilități.