Poluarea fonică urbană impactează sănătatea creierului
Expunerea pe termen lung la zgomotul produs de traficul rutier ar putea crește semnificativ riscul de a dezvolta boala Parkinson, potrivit unui studiu amplu realizat de cercetători danezi și publicat în revista JAMA Neurology. Această descoperire, raportată de Euronews, subliniază importanța factorilor de mediu modificabili în prevenirea afecțiunilor neurodegenerative. Fernando Alonso Frech, neurolog și cercetător la Centrul de Neuroștiințe Integrate HM CINAC, care nu a fost implicat în studiu, a declarat că „identificarea factorilor de mediu potențial modificabili reprezintă o prioritate de sănătate publică.”
Studiul a analizat datele a peste trei milioane de locuitori danezi cu vârsta de cel puțin 40 de ani, pe o perioadă cuprinsă între anii 2000 și 2017. Niciunul dintre participanți nu fusese diagnosticat cu boala Parkinson la începutul cercetării. Obiectivul a fost de a determina dacă zgomotul persistent din diferite zone rezidențiale și poziții în cadrul locuinței influențează riscul acestei afecțiuni neurodegenerative, care afectează peste 11 milioane de persoane la nivel global conform cercetărilor recente și a cărei prevalență se estimează că se va dubla în următoarele decenii, pe măsură ce populația îmbătrânește.
Rezultatele studiului au indicat o corelație clară: pentru fiecare creștere de aproximativ 11 decibeli (dB) a zgomotului pe partea cea mai expusă a locuinței, riscul de a dezvolta boala Parkinson creștea cu aproximativ 3%. Interesant este că pe partea mai liniștită a locuinței, cea mai puțin expusă la trafic, riscul a crescut cu 4% pentru fiecare 9 dB suplimentari de zgomot. Această diferență poate părea contraintuitivă, dar autorii studiului subliniază că o „parte liniștită” – definită ca o zonă a casei cu cel puțin 10 dB mai puțin zgomot decât cealaltă – acționează ca un tampon protector. Persoanele care nu dispun de o astfel de zonă liniștită se confruntă cu un nivel de zgomot mai persistent și inevitabil, în special pe timpul nopții, un aspect considerat mai nociv de către cercetători. Studiile anterioare, care analizau doar partea cea mai zgomotoasă a unei locuințe, ar fi putut subestima riscurile reale pentru sănătate, deoarece nu luau în considerare existența unui refugiu liniștit.
Cercetătorii explică plauzibilitatea biologică a acestor descoperiri prin faptul că zgomotul cronic poate perturba somnul, esențial pentru sănătatea creierului, și poate declanșa o reacție de stres în organism. Această expunere îndelungată este, de asemenea, asociată cu apariția „neuroinflamației” și a stresului oxidativ la nivel cerebral, procese care pot afecta zonele implicate în producția de dopamină, un neurotransmițător crucial afectat în boala Parkinson. Boala Parkinson este a doua cea mai frecventă afecțiune neurodegenerativă la nivel mondial, caracterizată prin degradarea progresivă a neuronilor producători de dopamină, ducând la o activitate cerebrală neregulată. Cauza exactă a afecțiunii rămâne necunoscută, iar în prezent nu există un tratament curativ. Simptomele pot fi motorii (tremor, rigiditate musculară, mișcări încetinite, probleme de echilibru) și non-motorii (tulburări de somn, scăderea mirosului, anxietate, depresie, oboseală, dificultăți de concentrare), ultimele putând apărea chiar înainte de cele motorii.
Rezultatele studiului au fost consistente, indiferent de sex, nivel de educație, venit, statutul de conviețuire și densitatea populației, ceea ce întărește validitatea concluziilor. Neurologul Fernando Alonso Frech a subliniat că proporția mare a populației expuse la zgomotul traficului înseamnă că impactul potențial al acestuia asupra sănătății publice ar putea fi considerabil. Aceste concluzii „subliniază importanța politicilor menite să reducă poluarea fonică urbană, prin strategii precum planificarea urbană, construirea de bariere fonice, reducerea traficului în zonele rezidențiale sau proiectarea locuințelor cu fațade și spații de odihnă mai puțin expuse la zgomot.”
De ce contează
Acest studiu danez oferă o perspectivă crucială asupra impactului mediului urban asupra sănătății neurologice. Într-o Românie unde poluarea fonică, în special în orașe mari precum București, Cluj-Napoca sau Timișoara, este o problemă persistentă, concluziile studiului sunt de o relevanță deosebită. Identificarea zgomotului din trafic ca factor de risc modificabil pentru boala Parkinson deschide noi căi pentru intervenții de sănătate publică și politici urbane. Prin implementarea unor măsuri de reducere a zgomotului și prin promovarea unui design rezidențial inteligent, autoritățile locale și centrale pot contribui la îmbunătățirea calității vieții și la reducerea incidenței bolilor neurodegenerative în rândul populației, având un impact direct asupra sistemului de sănătate publică și a bunăstării generale.
În lumina acestor descoperiri, autoritățile române, inclusiv Ministerul Sănătății și autoritățile locale, ar putea fi stimulate să reevalueze normele de zgomot în zonele rezidențiale și să investească în soluții de atenuare a poluării fonice. Proiectele de infrastructură urbană, precum extinderea transportului public electric, crearea de zone pietonale extinse și implementarea barierelor fonice, ar putea deveni priorități. De asemenea, campaniile de conștientizare publică privind efectele zgomotului asupra sănătății ar putea încuraja cetățenii să adopte măsuri individuale de protecție.
Următorii pași ar putea include studii similare în contextul urban românesc pentru a confirma și adapta aceste rezultate la specificul local, precum și o colaborare mai strânsă între urbanism și sănătate publică pentru a crea orașe mai sănătoase și mai liniștite pentru toți locuitorii.