Ministrul Apărării, despre propagandă și adevăr
Miercuri, 22 iulie 2026, ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, a reacționat ferm pe rețelele sociale împotriva a ceea ce a numit „propagandă, minciună și scandal” care circulă în spațiul public românesc. Ministrul a dezmințit două narațiuni false, larg răspândite, conform Agerpres: prima, că „România o duce prost pentru că ajută Ucraina”, și a doua, că „banii din programul SAFE pleacă la companii străine”. Aceste declarații vin în contextul unor dezbateri aprinse privind cheltuielile publice și rolul României în conflictul din Ucraina.
Miruță a subliniat că „România nu are probleme economice pentru că sprijină Ucraina. Le are pentru că, timp de 36 de ani, prea mulţi au risipit şi au furat bani publici.” Această afirmație, publicată pe pagina sa de Facebook, a fost preluată și de News.ro, evidențiind o critică directă la adresa gestionării fondurilor publice de-a lungul deceniilor post-comuniste. În ceea ce privește sprijinul militar acordat Ucrainei, ministrul a explicat că, deși mișcările de echipamente militare trebuie să rămână clasificate pentru protejarea securității naționale, conform deciziilor CSAT și explicațiilor Președintelui României, cifrele privind costurile financiare sunt publice.
Potrivit lui Miruță, Ministerul Finanțelor a furnizat un răspuns oficial la o solicitare formulată de partidul AUR, arătând că sprijinul financiar acordat Ucrainei se ridică la „mai puţin de 2 euro pe lună pentru fiecare român.” Această sumă, a adăugat el, este „mai puţin decât costul unui pachet de ţigări” și reprezintă un preț mic pentru a „ţine războiul cât mai departe de graniţele României.” Este o statistică crucială, datată 2026, care demitizează percepția unui povara economică majoră, așa cum au susținut unii critici ai politicii externe românești.
Cea de-a doua informație falsă combătută de ministru se referea la programul SAFE (Security Assistance Fund for Europe), un program de înzestrare a Armatei României. Criticile sugerau că „banii din programul SAFE pleacă la companii străine.” Miruță a clarificat că „ADEVĂRUL: Contractele sunt construite astfel încât cea mai mare parte a banilor să rămână în România.” El a detaliat că cerința de localizare de aproximativ 60% din valoarea contractelor înseamnă crearea de locuri de muncă în România, investiții directe în industria națională de apărare, salvarea unor capacități de producție existente și dezvoltarea de competențe strategice. Această abordare asigură, în același timp, că Armata României primește echipamente moderne și interoperabile cu cele ale aliaților NATO.
Un aspect fără precedent, evidențiat de ministru, este transparența programelor SAFE. Toate proiectele au fost prezentate public, contractele au fost publicate pe site-ul MApN (Ministerul Apărării Naționale), dezbătute „filă cu filă” în Parlament, cu participarea presei, explicate în audieri publice și prezentate în conferințe de presă. Această deschidere contrastază, conform lui Miruță, cu modul în care au fost gestionate programele de înzestrare majore ale Armatei în trecut, sugerând o schimbare de paradigmă în abordarea achizițiilor militare.
Contextul acestor declarații este marcat de o creștere a dezinformării în spațiul public românesc, adesea alimentată de partide populiste sau grupuri cu agende anti-europene și anti-NATO. Partidul AUR, menționat de ministru, a fost în repetate rânduri acuzat că promovează narațiuni care subminează încrederea în instituțiile statului și în alianțele strategice ale României. Potrivit unui raport al Europol din 2025, dezinformarea legată de războiul din Ucraina a crescut cu 35% în statele membre UE, România fiind o țintă frecventă.
Politica externă a României, axată pe sprijinirea Ucrainei și consolidarea flancului estic al NATO, este o decizie strategică ce reflectă angajamentele internaționale ale țării, dar și interesele sale de securitate pe termen lung. Această poziție, deși susținută de majoritatea clasei politice responsabile, este contestată de voci care susțin că România ar trebui să adopte o poziție de neutralitate sau chiar să reducă sprijinul pentru Ucraina, invocând motive economice sau sociale. Ministrul Miruță a reiterat că România „nu se schimbă prin propagandă, minciună şi scandal,” ci prin „spunând adevărul, reparând ceea ce este greşit şi având curajul să luăm decizii corecte, chiar şi atunci când sunt dificile.” Această abordare reflectă o viziune pe termen lung asupra dezvoltării naționale și securității.
De ce contează
Dezinformarea pe teme de securitate națională și cheltuieli publice poate eroda încrederea cetățenilor în instituțiile statului și în direcția strategică a țării. Demontarea acestor mituri de către oficiali, cu date concrete și argumente transparente, este esențială pentru menținerea coeziunii sociale și a sprijinului public pentru decizii cruciale. Costul real al sprijinului pentru Ucraina, de sub 2 euro pe lună per cetățean, demonstrează că narațiunea unei poveri economice insuportabile este falsă și servește doar scopurilor de propagandă. Transparența programelor de înzestrare, precum SAFE, este vitală pentru a asigura utilizarea eficientă a fondurilor și pentru a combate suspiciunile de corupție sau irosire a banilor publici.
În concluzie, declarațiile ministrului Radu Miruță subliniază o abordare proactivă a Guvernului României în combaterea dezinformării și în promovarea transparenței. Acestea au rolul de a clarifica percepții greșite și de a consolida încrederea publicului în deciziile strategice ale țării, atât pe plan intern, cât și extern. Rămâne de văzut dacă eforturile de comunicare ale autorităților vor reuși să contracareze eficient fluxul constant de informații false, în special în contextul creșterii polarizării politice și al apropierii unor cicluri electorale.
Provocarea majoră este de a ajunge la segmentele de populație cel mai puțin receptive la informațiile oficiale și cele mai influențate de discursul populist, asigurând astfel o înțelegere corectă a realităților geopolitice și economice cu care se confruntă România.