Critici severe de la CEDO, CJUE și Comisia Europeană
Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), Lia Savonea, se confruntă cu un val fără precedent de critici instituționale din partea celor mai importante foruri europene. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și Comisia Europeană au emis, în mod simbolic, un vot de blam la adresa modului în care s-a aplicat justiția sub influența actualei șefe a instanței supreme, într-un context marcat de decizii controversate privind prescripția și libertatea de exprimare a magistraților.
Prima critică majoră a venit de la Strasbourg, pe 15 decembrie 2025. Marea Cameră a CEDO a dat câștig de cauză fostului judecător Cristi Danileț, care fusese sancționat de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) în 2019, pe când Lia Savonea era președinta CSM. Sancțiunea, aplicată pentru două postări pe Facebook și constând în reținerea a 5% din salariu timp de două luni, fusese confirmată și de Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța europeană a stabilit că aceste sancțiuni au încălcat drepturile fundamentale ale magistratului și au avut ca scop reducerea la tăcere a vocilor reformiste din sistem, subliniind că libertatea de exprimare a judecătorilor nu poate fi îngrădită prin sancțiuni disproporționate, destinate să instaleze o „cultură a tăcerii” în sistemul judiciar românesc. Această hotărâre a creat un precedent relevant pentru modul în care CSM-ul condus de Savonea a gestionat criticile, potrivit surselor citate de G4Media și HotNews.
Presiunea internațională a crescut odată cu hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a UE joi, 16 iulie 2026, în cauza cunoscută sub numele de „Lin 2”. CJUE a criticat în termeni extrem de duri deciziile ICCJ, în special pe cele legate de aplicarea deciziilor Curții Constituționale privind prescripția răspunderii penale, care au dus la închiderea a mii de dosare de mare corupție. Curtea de la Luxemburg a vorbit despre un „risc sistemic de impunitate pentru fraude”, arătând în hotărârea sa că „ÎCCJ și-a încălcat obligațiile din Tratatul UE” și că „a participat la instaurarea unei situații lipsite de securitate juridică”. CJUE a reamintit instanței supreme din România că dreptul european are prioritate și că judecătorii naționali nu pot folosi decizii interne pentru a lăsa nesancționate fraudele grave sau actele de corupție care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. Această hotărâre reprezintă o palmă juridică directă peste linia de interpretare impusă de tabăra Savonea la nivelul ICCJ, făcând referire la două decizii pronunțate de Înalta Curte în 2024, când Lia Savonea era membră în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Tabloul izolării europene este completat de Comisia Europeană, care a inclus critici severe la adresa ICCJ în cel mai recent Raport privind Statul de Drept (Rule of Law 2026), făcut public vineri, 17 iulie 2026. Comisia Europeană a indicat „un risc sistemic” de impunitate pentru marii corupți. Raportul menționează că „clasarea dosarelor de corupție, inclusiv a celor de nivel înalt, precum și eliberarea inculpaților ca urmare a împlinirii termenului de prescripție au continuat, afectând negativ percepția publicului cu privire la capacitatea sistemului judiciar de a combate eficient corupția”, indicând ÎCCJ drept sursa acestor clasări. Mai mult, raportul a remarcat că „Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis, în trei cauze, recuzarea unor judecători de la această instanță din cauza intenției lor de a sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, întrucât o astfel de sesizare ar putea ridica dubii privind imparțialitatea judecătorilor respectivi, sau de a solicita un aviz consultativ Curții Europene a Drepturilor Omului”.
Aceste trei reacții, venite din direcții juridice diferite, transmit semnalul că direcția imprimată de Lia Savonea la vârful justiției române este incompatibilă cu statutul de stat membru al Uniunii Europene. În ciuda acestor critici, nici CSM și nici președintele Nicușor Dan nu au cerut explicații sau măsuri concrete din partea Înaltei Curți. Dimpotrivă, CSM a susținut într-un comunicat că „raportul nu confirmă reprezentările profund deformate care au dominat o parte importantă a discursului politic și mediatic din ultimul an, prin care situații individuale, insuficient verificate sau false, au fost generalizate și prezentate drept caracteristici ale întregii justiții”. Acest lucru contrastează puternic cu Raportul Comisiei Europene, care a indicat chiar un „risc sistemic ca o serie de cauze penale să scape de sancțiuni penale și ridicând anumite întrebări din perspectiva dreptului UE”.
În ce-l privește pe șeful statului, președintele Nicușor Dan a comentat decizia CJUE într-o manieră ironică, afirmând: „Dreptul nu este o știință exactă. Ce înseamnă actul de justiție? Să pui în balanță niște principii de drept. Curtea de Justiție a avut o opinie, Înalta Curte a avut o opinie. Azi sau ieri, CJUE a venit să clarifice această chestiune. Deciziile CJUE sunt obligatorii, vor fi respectate în România. Asta este ce pot să spun”. Această declarație, considerată de unii analiști drept evazivă, a fost urmată de o replică a Liei Savonea: „Într-o Europă a dreptului, loialitatea unei instanțe supreme nu se măsoară prin fidelitatea față de o anumită soluție”, sugerând o reticență la conformare. Președintele Dan a aruncat vina pe Parlament pentru închiderea dosarelor pe motiv de prescriere a faptelor, deși CJUE și Comisia Europeană au arătat clar că vina o poartă cele două decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2022 și 2024. Criticii subliniază că ICCJ, prin deciziile sale, a aplicat principiul legii mai favorabile normelor procedurale, ceea ce contravine Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) și Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care vizează normele de incriminare și sancțiunile aplicabile, nu prescripția.
De ce contează
Acest val de critici europene are implicații profunde pentru statul de drept din România și pentru credibilitatea sistemului său judiciar. Deciziile CEDO și CJUE, alături de raportul Comisiei Europene, subliniază o nealiniere a practicilor ICCJ la standardele europene, în special în combaterea corupției și respectarea drepturilor fundamentale. Ignorarea acestor semnale poate duce la pierderea încrederii partenerilor europeni și la posibile sancțiuni sau proceduri de infringement. Pentru cetățenii români, consecința directă este un sentiment de impunitate pentru faptele de corupție la nivel înalt și o justiție percepută ca fiind vulnerabilă la influențe, punând sub semnul întrebării capacitatea statului de a asigura egalitatea în fața legii.
În viitor, magistrații români, în special cei din instanțele inferioare, sunt obligați să respecte deciziile CJUE, care au prioritate asupra interpretărilor interne. Rămâne de văzut dacă Înalta Curte, sub conducerea Liei Savonea, își va revizui interpretările sau dacă va persista în abordarea actuală. Presiunea pentru o reformă reală a sistemului judiciar românesc, în conformitate cu standardele europene, este acum mai mare ca oricând. De asemenea, este crucial modul în care președintele și CSM vor acționa în consecință, având în vedere criticile directe aduse de instituțiile europene. Lipsa unor măsuri concrete ar putea adânci criza de încredere și ar putea semnala o toleranță față de practicile criticate la nivel european.
O întrebare deschisă este și impactul pe termen lung asupra imaginii României în cadrul Uniunii Europene și capacitatea sa de a implementa reformele necesare, în special în contextul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) sau a noului mecanism Rule of Law.