Noi reguli europene pentru sustenabilitatea textilă
Începând cu 19 iulie 2026, marile companii din industria textilă, a confecțiilor și a încălțămintei din Uniunea Europeană nu vor mai putea distruge produsele nevândute din motive comerciale. Această măsură, parte a noului Regulament european privind ecoproiectarea (ESPR), vizează reducerea deșeurilor și a amprentei de carbon a unui sector economic cu un impact major asupra mediului, potrivit informațiilor Comisiei Europene și publicației Corriere della Sera. Această schimbare fundamentală va afecta și companiile din România, impunându-le adaptarea la noile standarde de gestionare a stocurilor.
Noua obligație se aplică inițial marilor companii din domeniul textilelor și modei, în timp ce întreprinderile mijlocii vor beneficia de o perioadă de tranziție, având termen până în 2030 pentru a se conforma. Firmele mici și microîntreprinderile sunt, deocamdată, excluse din aria de aplicare a regulamentului, un aspect subliniat de News.ro. Decizia este considerată un pas important în strategia Uniunii Europene de transformare a economiei într-un model mai sustenabil și mai eficient în utilizarea resurselor, în linie cu obiectivele Pactului Verde European și ale Strategiei UE pentru textile sustenabile și circulare.
Conform noilor reguli, articolele de îmbrăcăminte, încălțămintea și accesoriile care rămân nevândute nu mai pot fi eliminate prin distrugere doar pentru a proteja interesele comerciale ale companiilor. În schimb, producătorii sunt încurajați de Comisia Europeană să-și gestioneze mai bine stocurile și să exploreze soluții alternative, precum revânzarea, recondiționarea, donațiile sau reutilizarea, așa cum a precizat Comisia într-un comunicat la adoptarea măsurilor în februarie anul trecut. Excepții de la interdicție sunt permise doar în cazuri bine justificate, precum motive de siguranță, deteriorarea produselor sau încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, aspecte menționate de News.ro.
Dimensiunea fenomenului este semnificativă la nivel european. Potrivit organizației italiene Assoutenti și Comisiei Europene, aproximativ 9% din produsele textile introduse pe piața europeană sunt distruse înainte de a fi utilizate, ceea ce înseamnă circa 594.000 de tone de textile eliminate anual. Acest volum generează un impact climatic estimat la 5,6 milioane de tone de emisii de CO₂ anual, un volum aproape echivalent cu emisiile nete totale ale Suediei în 2021. Această problemă este accentuată și de dezvoltarea comerțului online, unde rata medie a retururilor este de aproximativ 20%, o parte dintre aceste produse returnate nemaifiind reintroduse în circuitul comercial.
Un exemplu notabil al practicilor anterioare este cel al companiei britanice Burberry, care în 2018 a recunoscut că a distrus produse nevândute în valoare de 28,6 milioane de lire sterline. Argumentul invocat era protejarea imaginii brandului și prevenirea contrafacerilor. Dezvăluirea a stârnit critici puternice din partea organizațiilor de mediu și a opiniei publice, determinând Burberry să renunțe ulterior la această practică. De atunci, și alte branduri importante din industria modei și-au modificat politicile privind gestionarea stocurilor nevândute, anticipând, într-o oarecare măsură, direcția legislativă europeană.
Pe lângă interdicția distrugerii produselor, regulamentul introduce și obligații de transparență. Marile companii vor trebui să publice anual informații privind cantitățile de produse nevândute distruse, motivele distrugerii și metodele de eliminare utilizate. Începând cu februarie 2027, aceste informații vor trebui declarate într-un format standardizat la nivel european, conform unui document publicat pe site-ul Agenției pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov. Operatorii economici trebuie să păstreze documentația justificativă (rapoarte de inspecție, teste tehnice, dovezi ale ofertelor de donație) timp de cinci ani pentru fiecare caz de derogare, aliniindu-se cu obligații existente în domenii precum siguranța produselor și supravegherea pieței.
Pentru sectorul românesc de textile, fashion și retail, unde presiunea pe costuri este ridicată, noile reguli pot părea o povară suplimentară. Cu toate acestea, pe termen mediu și lung, ele pot genera avantaje competitive clare, stimulând controlul calității, reducerea retururilor, optimizarea stocurilor și dezvoltarea de parteneriate cu economia socială. Companiile care investesc din timp în revânzare, recondiționare, donații sau modele circulare vor fi mai bine poziționate nu doar din punct de vedere al conformării, ci și al reputației și accesului la consumatori tot mai sensibili la criteriile ESG (Environmental, Social, Governance), conform analizei Agenției pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov.
De ce contează
Această interdicție reprezintă o schimbare seismică pentru industria modei și a textilelor, obligând companiile să regândească fundamental lanțurile de aprovizionare și strategiile de gestionare a stocurilor. Pentru consumatori, măsura înseamnă mai puține deșeuri, o utilizare mai eficientă a resurselor și, potențial, acces la produse recondiționate sau donate, contribuind la o economie mai etică și sustenabilă. Impactul asupra mediului este direct, prin reducerea emisiilor de CO₂ și a poluării asociate producției și eliminării textilelor. Aceasta subliniază angajamentul UE de a transforma industriile într-un model circular, unde risipa este minimizată, iar valoarea produselor este menținută cât mai mult timp posibil.
În concluzie, implementarea Regulamentului european privind ecoproiectarea marchează un punct de cotitură în lupta împotriva risipei și a impactului ecologic al industriei textile. Deși inițial se adresează marilor companii, extinderea la IMM-uri în 2030 subliniază o viziune pe termen lung a UE pentru o economie circulară. Rămâne de văzut cum se vor adapta companiile românești la aceste noi cerințe, în special în contextul unei piețe dominate de presiunea costurilor.
Provocarea majoră va fi transformarea obligațiilor în oportunități de inovare și dezvoltare de noi modele de afaceri, care să prioritizeze sustenabilitatea și responsabilitatea socială, în timp ce Comisia Europeană va monitoriza îndeaproape respectarea noilor reguli și eficacitatea acestora în atingerea obiectivelor de mediu propuse.